În Apuseni, la poalele munților Vlădeasa, se vorbește o limbă unică, numită în documentele istorice „gumuțeasca” sau „limba de sticlă”. Deși cuvintele acestei limbi seamănă cu cele din limba română, semnificațiile lor sunt diferite. Din păcate, este pe cale de dispariție, pentru că acest dialect nu mai este cunoscut în vreo altă regiune a României.
Geamgiii dintr-un sat din Cluj vorbesc o limbă străveche pe care doar ei o cunosc. Aceștia o folosesc atunci când doresc să discute subiecte personale și nu vor să fie înțeleși de alții. Chiar și locuitorii din satele vecine au încercat să o învețe, dar fără succes. Cuvintele folosite de ei sunt similare cu cele din limba română, dar au semnificații complet diferite.
În satul Margău, o așezare cunoscută din cele mai vechi timpuri, se vorbește limba denumită „gumuțeasca” sau „limba de sticlă”. Localnicii de aici aveau îndeletnicirea de a pune geamuri la uși și la ferestre, dar au folosit această limbă unică și atunci când plecau prin țară pentru a-și face meseria.
„Când tocmeau cu clienții câte o lucrare, geamgiii se înțelegeau între ei ce prețuri să ceară, cât să mai lase din tarif și cum să se apuce de lucru. Toate acestea erau cuvinte rostite altfel, spre a nu înțelege posibilii clienți cum se înțeleg între ei”, spune Darius Golban, locuitor din Margău.
Cuvinte ”gomoțești”
Sticlă = tălăuz
Individ = munuc
Ţuică = găină
Hoţ de lucruri = găinar
A mânca = Gădină
Gură = Gădinătoare
Preot = codău
Bani = piţule, goloji
Om, bărbat = milău
„Este un dialect cu niște artificii între literele cuvintelor, numai de mărgăuani știute. Încă de mici, copiii din sat învață aceste «artificii». De-a lungul timpului oamenii din satele vecine au încercat să o înțeleagă și să o vorbească, dar nu au reușit”, spune același Darius, pentru gândul.ro
