Într-o societate în care indiferența față de tradiții și obiceiuri pune stăpânire pe tot mai mulți tineri, iar stilul de viață al bunicilor și străbunicilor noștri rar mai stârnește curiozitatea cuiva, sunt și persoane care încearcă să păstreze viu un trecut pe care mulți nu îl cunosc, unii îl ignoră, iar alții încearcă să ne facă pe toți să uităm de el.
David-Sebastian Buza locuiește în Carani, județul Timiș și este cel mai tânăr colecționar de porturi populare vechi din Banatul de pustă. A împlinit recent 18 ani, își propune să promoveze această zonă, una foarte de apropiată de sufletul său și speră ca prin expunerea colecției sale să aprindă o scânteie în inimile celor care doresc să afle mai multe despre trecutul acestor locuri. Este conștient că până să ajungă să fie prezent în marile muzee are multe obstacole de trecut, dar fără doar și poate primul pas a fost făcut cu succes; o primă prezentare a vechilor ansambluri vestimentare a avut loc marți seara, în interiorul casei sale, acolo unde zeci de persoane s-au adunat pentru a admira costumele populare și pentru a afla mai multe despre activitatea lui Sebastian Buza.
La început a căutat o cămașă pe care să o poarte la Biserică în zilele de sărbătoare, dar ce a găsit a fost un articol vestimentar din zona Pădurenilor, județul Hunedoara. Flacăra curiozității a fost aprinsă și a continuat să se documenteze și să caute costume populare din Banatul de câmpie.
”Am pornit prin sate, în diferite subzone etnografice. Am întâlnit bătrâne care și-au păstrat cu sfințenie zestrea și nu au dorit să vândă piesele, dar am învățat foarte multe despre felul în care se purtau hainele populare, despre denumirile anumitor simboluri, cum erau cusute și clasificate în funcție de ceremoniile la care se purtau. Din păcate am întâlnit și persoane care au depozitat obiectele vestimentare în condiții foarte proaste și au ajuns cuiburi pentru șoareci și păsări, dar acestea m-au determinat să încerc să readuc la viață ceea ce altii au lepădat, porturi populare care au scris povești”, a spus Sebastian Buza.
În prezent colecția sa numără patruzeci de ansambluri vestimentare, cel mai vechi fiind din anul 1880, dar și alte materiale textile care aparțin mai multor subzone etnografice și perioade istorice. Desigur, dacă ar fi să descriem toate elementele reprezentative ale portului popular din Banatul de pustă ne-ar trebui nu doar mult timp ci și multă hârtie pe care să le așternem, dar Sebastian Buza a sintetizat informațiile pentru a fi mai ușor de înțeles. El a spus că poate fi remarcată o diversitate foarte mare începând de la simboluri la cromatică și de la materiale la tehnicile de lucru folosite:
”Spre exemplu, în subzona etnografică Lugoj au fost preferate formele geometrice care respectă mai mult sau mai puțin canoanele arhaice ale tipului vechi de port. În subzona Buziaș au existat preferințe pentru modelele florale colorate armonios de simple țărănci bănățene, în vreme ce în subzona Sânnicolau Mare au fost alternate simbolurile avimorfe (păsări) cu modele geometrice și florale”.
De-a lungul timpului, materialele folosite în Banatul de pustă au evoluat mult mai repede decât în restul țării și au fost mai diversificate datorită poziționării geografice care a permis oamenilor să meargă la târguri în alte țări unde găseau fir metalic suflat cu aur sau argint, paiete metalice aurite, fire de mătase în diferite culori și chiar țesături industriale precum brocardurile de mătase.
”Pânzele pe care coseau femeile erau până prin anii `20 preponderent făcute la războiul de țesut din cânepă și bumbac și pe măsura trecerii timpului au confecționat pânze din ce în ce mai subțiri. Ulterior au cusut pe pânze industriale, mult mai fine, care ofereau femeilor o cu totul altă eleganță. Portul feminin ieșea în evidență și prin prezența opregului cu franjuri, specific acestei zone, dar și a cepsei, un acoperământ de cap reprezentativ pentru Banatul de câmpie. Cămășile pentru bărbați erau și ele brodate elegant, cel mai des cu mătase sau bumbac alb, petele de culoare fiind date doar de brâuri și chintușe care se diferențiau în funcție de vârstă și rang social”, a explicat Sebastian Buza.
În plus, cunoscut fiind faptul că bănățenii au fost întotdeauna făloși, ei obișnuiau să își arate poziția socială prin bijuteriile vremii, printre care salbe din bănuți de argint și chiar aur, care erau purtate cu mândrie de către soțiile lor.
Evenimentul de prezentare a fost organizat de Ana Căbulea, profesoară în învățământul preșcolar și membră a Ligii Studenților din Timișoara. Ea și-a propus ca prin această acțiune să promoveze portul popular din Banatul de pustă, dar și obiceiurile și tradițiile bănățene.
”Vrem ca tinerii să afle mai multe despre costumele specifice acestei zone, despre graiul, dansul și cântecul bănățean, pe care dacă nu le punem în valoare vor fi înlocuite de kitsch. Pe Sebastian Buza l-am cunoscut în cadrul Întâlnirii Tinerilor Ortodocși și am fost profund impresionată de colecția sa de porturi populare pe care ni le-a pus la dispoziție. Alături de colegii mei, m-am gândit să îl promovez, să îl ajut să facă primii pași în lumea colecționarilor de costume tradiționale. Este un băiat pasionat de tot ce înseamnă tradiție, autenticitate, folclor și sper ca cei din generația lui să fie conștienți că tinerețea nu înseamnă doar zgomot, agitație și extravaganță, ci și liniște, odihnă, decență, mai exact frumusețe prin simplitate”.
Nicolae Iorga a spus că ”un popor care nu își cunoaște istoria este ca un copil care nu își cunoaște părinții” și fără doar și poate trecutul Banatului este prea puțin cunoscut de actuala generație. Purtate odinioară cu mândrie de către bănățenii făloși, costumele populare autentice sunt în prezent martore tăcute ale unei istorii seculare și reprezintă punți de legătură cu un trecut ce așteaptă să fie descoperit pentru a scoate din lada de zestre povești nemuritoare.
