IOAN VASIU : – Pentru cei care vă cunosc mai puţin sau deloc, prezentaţi-vă în câteva fraze.
FLORIN DOCHIA : – Când m-am născut eu, secolul trecut împlinea cincizeci de ani. Nu cred că acest lucru i-a influenţat cu ceva dezvoltarea ulterioară. S-a sfârşit deplorabil, fără împliniri notabile; nimeni nu-i va putea şterge, însă, pecetea de veacul cel mai criminal din toate câte s-au cunoscut. Şi încă, precum doar prin/din suferinţă se naşte ceea ce dăinuie, nimeni nu-i va putea şterge pecetea de veac al celor mai importante revoluţii şi eşecuri din istoria omenirii. Poate doar focul şi roata să fie mai importante… Eu aparţin secolului în care au murit utopiile. Aparţin secolului care a căscat prăpastia între viaţa interioară şi aceea exterioară a fiinţei umane, amplificând schizofrenia civilizaţiei. Ruptura e în fiecare dintre noi, fie că o recunoaştem, fie că nu.
Căsătorit, am o fiică şi patru nepoţi care locuiesc la Seaton Carew, Hartlepool, County Durham,UK. Din 1968, am publicat reportaje, ştiri, poezie, proză, eseu, teatru în numeroase reviste din România, iar în 2003 am debutat editorial cu volumul de poezie Geometria singurătăţii, (premiul Opera prima al Festivalului Internaţional «Nichita Stănescu»).
I.V. : – Când şi în ce împrejurări aţi debutat, ca jurnalist ?
F.D. : – Am debutat în ziarul Flamura Prahovei, în 1968, ca poet şi ca jurnalist, cu poezii şi cu scurte reportaje culturale de la Câmpina, oraşul meu natal. Din 1976, am urmat facultatea de ziaristică, la Bucureşti.
I.V. : – Unde aţi practicat profesia de jurnalist?
F.D. : – După absolvirea, în 1980, a facultăţii, nu am lucrat ca angajat în presă, ci în cultură, unde am editat Caietele Nichita Stănescu. Din 1990, am intrat în domeniul editorial, până în 1999. Între 2000 şi 2005 am practicat jurnalismul de televiziune şi de presă scrisă la Câmpina, apoi m-am întors în domeniul cultural, unde am pus bazele publicaţiilor Revista Nouă (din 2004) şi Urmuz (din 2014). Ocazional, am colaborat la numeroase publicaţii din ţară şi străinătate cu reportaje, interviuri, eseuri, cronici literare.
I.V. – În decursul anilor aţi regretat vreodată pentru că nu aţi ales o altă profesie?
F.D. : – Nu am regretat niciodată că am pregătire de jurnalist, specializat în tehnoredactare (DTP), mai cu seamă că tatăl meu a fost colaborator extern la o publicaţie departamentală, Muncitorul forestier, aşa că mi-am petrecut copilăria şi adolescenţa înlăntrul domeniului.
I.V. : – A apărut şi a luat amploare, în ultimii ani, presa online. Credeţi că acest lucru constituie un pericol pentru presa tipărită ?
F.D. : – Ce pericol? Este dezastru! Lumea nu are încotro şi se schimbă! Mai ştie cineva ce este acela un linotip? Epoca Gutenberg îţi dă obştescul sfârşit, îi ajung cele cinci secole de supremaţie. După apariţia radioului şi a televiziunii, era previzibilă dispariţia presei pe hârtie. Nu mai ai cu ce împacheta un sandviş! Reţelele de internet sunt mijloace de comunicare net superioare presei tipărite. Presa online este instantanee, nu publică ştiri de ieri, ci de ACUM. Şi face update de câte ori e nevoie. Apoi, apariţia IA (Inteligenţa Artificială) nu ştim încă încotro ne va conduce. Deja este scandal monstru în privinţa încălcării de către IA a dreptului de autor la texte literare, la muzică, la pictură! Faptul că încă se mai tipăresc nişte publicaţii periodice este de un romantism desuet, nici chioşcuri de ziare nu prea mai există, poate doar câte un răftuleţ la intrarea într-un mall. Vrei să afli ceva, intri pe Google News, nu te uiţi după România liberă.
I.V. : – De când sunteţi membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR) şi de ce v-aţi înscris în această Uniune ? Din ce alte Uniuni mai faceţi parte?
F.D. : -Sunt membru al UZPR din 2019 şi membru al USR din 2012. M-am înscris în UZPR la solicitarea lui Doru Dinu Glăvan, spre a putea participa cu ceea ce ştiu să fac bine (DTP) la activitatea editorială a Uniunii. Din Uniunea Scriitorilor, fac parte pentru că sunt scriitor activ, cu vreo 30 de cărţi de poezie, eseu, critică literară, interviuri şi cu multe alte activităţi de promovare a literaturii şi artelor, în general.
I.V. : – Se mai poate spune astăzi că presa este a patra putere în stat ?
F.D. : – Nu. Nu este nici măcar o putere. Nici nu prea a fost. Exemplele unor dezvăluiri scandaloase sunt, evident, cu „voie de la stăpânire”… Presa a devenit de prea multă vreme o unealtă… În mâna cui, this is the question…
I.V. : – Ce proiecte aveţi pentru viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat ?
F.D. : – Proiectele mele sunt de a continua proiectele în desfăşurare: revistele pe care le editez (şi pe hârtie!!!), cărţile pe care le scriu, grădina de legume de care mă îngrijesc, viitorul care este tot mai puţin previzibil. Sper să ies cu bine din Al Treilea Război Mondial.
I.V. : – Ce alte hobby-uri aveţi?
F.D. : – Cultiv legume şi cresc găini outoare. Fac dulceaţă din fructe de pădure şi din ardei iuţi. Ascult, ca orice rocker bătrân, muzică barocă. Aş vrea să pictez, dar poate în existenţa următoare…
Interviu consemnat de Ioan Vasiu /UZPR