Înaltpreasfinția Sa Ioan, Arhiepiscopul Timișorei și Mitropolitul Banatului împlinește pe data de 14 noiembrie 72 de ani. Ajuns la vârsta senectuții și având în spate o viață întreagă pusă în slujba bisericii și a credinței, Ioan Selejan are o impresionantă carieră ecleziastică, încununată cu multe distincții.
S-a născut pe data de 14 noiembrie 1951, în localitatea Pietrani, judeţul Bihor, fiind al patrulea copil al părinţilor săi, Ioan şi Ilca. Şcoala primară a urmat-o în satul natal, iar gimnaziul în localitatea Pocola. A absolvit liceul „Constantin Brâncuşi” din Oradea, promoţia 1971 şi Facultatea de Instalaţii şi Automatizări din Bucureşti, promoţia 1976.
În anul 1980 a intrat ca vieţuitor la Mănăstirea Lainici, judeţul Gorj, în 1986 a absolvit Seminarul Teologic din Craiova, iar patru ani mai târziu Institutul Teologic de grad universitar din Sibiu. Pe 6 august 1990 a fost hirotonit ierodiacon la Mănăstirea Lainici și după doar câteva zile, ieromonah la Mănăstirea Tismana.
Între anii 1990-1994 a fost rânduit stareţ al Mănăstirii Lainici de I.P.S. Nestor Vornicescu, încredinţându-i-se păstorirea sufletească a fraţilor şi călugărilor din lăcașul de cult. De-a lungul vieții a restaurat mai multe biserici şi mănăstiri (Tismana, Polovraci, Bucovăţ, Lainici, Crasna), iar cât a fost stareţ la Mânăstirea Lainici, a zidit o nouă biserică, monumentală, în incinta mânăstirii, şi un corp de chilii. În perioada studiilor la Ierusalim a coordonat pictarea unei părţi a bisericii şi a amenajat o bibliotecă, care a fost şi ea pictată.
Înființarea Episcopiei Covasnei și Harghitei
Ca un act de dreptate faţă de cei care s-au jertfit de-a lungul istoriei pentru credinţă şi românitate, cu înţeleaptă chibzuinţă asupra împrejurărilor prezente şi viitoare ale existenţei dreptcredincioşilor ortodocşi din judeţele Harghita şi Covasna, Adunarea Naţională Bisericească, în şedinţa din 11 ianuarie 1994, a hotărât înfiinţarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei, iar ca întâistătător a fost ales Ioan Selejan.
Pe 20 iulie același an, la Mănăstirea „Sfântul Prooroc Ilie” din Topliţa, judeţul Harghita, ctitorie a Patriarhului Miron Cristea, s-a săvârşit hirotonia întru arhiereu a Preasfinției Sale Ioan Selejan. Nădejdile exprimate ori nerostite ale credincioşilor şi ale slujitorilor bisericeşti se îndreptau către un arhiereu care avea experienţa vieţuirii alături de străini, care restaurase multe biserici şi mânăstiri şi care se va dovedi întru totul devotat chemării sale. După aproximativ cinci ani a fost pus în fața unei mari provocări.
Pacea de la Cozia
La începutul anului 1999 a intermediat „Pacea de la Cozia”, acordul dintre minerii lui Miron Cozma și guvernul Radu Vasile, acord care a pus capăt Mineriadei din ianuarie 1999. Atunci, după declaraţiile ministrului Radu Berceanu că va închide minele de la Dâlja şi Bărbăteni, liderul minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma a cerut, nici mai mult nici mai puţin, decât 10 mii de dolari pentru fiecare disponibilizat, şi 5 sute de dolari, ca pensie pe viaţă. După ce a fost declanșată greva generală, Judecătoria Petroşani a declarat ilegală acțiunea, iar Miron Cozma a decis începerea „Marşului către capitală” pentru recuperarea drepturilor ce li se cuveneau minerilor.
Jandarmii au închis Defileul Jiului, dar barajele acestora au fost distruse de minerii revoluţionari. Cozma a decis continuarea marşului spre Bucureşti, alegând drumul cel mai scurt, prin Râmnicu-Vâlcea.Guvernul a răspuns prin închiderea traficului feroviar pe Valea Oltului, iar pe Autostrada Bucureşti-Piteşti au fost grupate dispozitive de jandarmi. Datorită reţelei de informatori, minerii au aflat din timp că la Costesti, Vâlcea (la ieşirea din Horezu) era amplasat un nou baraj al forţelor de ordine şi au decis să petreacă noaptea de 20/21 ianuarie în Horezu. „Bătălia” de la Costeşti a început în jurul orelor 14.00 şi s-a încheiat în jurul orelor 17.00, cu victoria minerilor. Forţele de ordine aveau aproximativ două mii de combatanţi, însă minerii au fost de aproape 10 ori mai mulți. Ei au încercuit zona şi au atacat din toate părţile. Coloana de manifestanţi și-a continuat drumul spre Râmnicu Vâlcea, iar preşedintele de atunci al României, Emil Constantinescu a instituit starea de urgenţă pe întreg teritoriul ţării. Primul ministru de la vremea respectivă, Radu Vasile și Preasfinția Sa Ioan, au acceptat dialogul cu minerii, iar întâlnirea a avut loc la Mănăstirea Cozia pe 23 ianuarie. În urma acesteia a fost încheiată „Pacea de la Cozia” un acord în care guvernul a fost de acord cu revendicările minerilor, neînchiderea minelor Dâlja şi Bărbăteni şi neînceperea urmării penale împotriva liderilor minerilor. Chiar dacă nu a fost respectată de autorități, prin ”Pacea de la Cozia” a fost evitat un război civil.
Ridicarea la rangul de Arhiepiscop
În cadrul şedinţei de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 18-19 iunie 2009, desfăşurată la Reşedinţa patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Preasfinţitul Ioan Selejean, Episcopul Covasnei şi Harghitei a fost ridicat la rangul de Arhiepiscop, pentru activitatea ierarhică pilduitoare şi slujire chiriahală deosebită şi îndelungată a Bisericii. Această hotărâre de ridicare a Preasfinţiei Sale la rangul de arhiepiscop rămâne un însemnat act de apreciere şi preţuire a întregii lucrări a Preasfinţitului Părinte Ioan, puse în slujba Sfintei Biserici şi a neamului românesc din Episcopia Covasnei şi Harghitei, în cei 15 ani de arhierie.
Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului
Pe data de 16 decembrie 2014, într-o zi în care în anul 1989 la Timișoara s-a declanșat lupta pentru libertate, I.P.S. Ioan a fost ales de către Sfântul Sinod în slujirea de Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului, iar pe 28 decembrie a fost întronizat.
De-a lungul vieții sale I.P.S. Ioan a scris numeroase cărți, studii și articole publicate în reviste de specialitate. A coordonat publicații și a fondat instituții precum Centrul Cultural „Miron Cristea”, Miercurea-Ciuc, județul Harghita, Editura ”Grai Românesc”a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Muzeul „Carpaţii Răsăriteni”, Sfântu-Gheorghe, județul Covasna, Liceul Teologic Ortodox ”Sfântul Antim Ivireanul” din Timişoara și altele.
Pentru întreaga sa activitate a primit numeroase premii și distincții, printre care amintim Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în gradul de Comandor, titlul de ”Cetățean de onoare” al mai multor localități din Banat și Transilvania și multe alte diplome de excelență pentru implicarea sa în promovarea dreptei credințe și păstrării și afirmării culturii și spiritualității românilor din Transilvania.
Comoară în ceruri
De-a lungul activității sale de Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului. I.P.S. Ioan s-a implicat în numeroase cazuri sociale. A construit case pentru cei care au rămas fără un acoperiș deasupra capului, a ajutat spitale și nu de puține ori a servit masa alături de nevoiași, ceea ce i-a adus o mare bucurie în suflet.
“În urmă cu opt ani, am început această activitate. Eram venit de câteva zile în Banat și oferisem o masă. Erau peste trei sute de persoane. La un moment dat, cineva mi-a spus să mergem acasă. Iar eu am zis să mai rămânem, pentru că în rândul acelor oameni era și locul meu. Aici, în rândul acestora trebuia să fiu și eu. De aceea vin mereu, să stau cu ei, pentru că și eu puteam să fiu unul din cei abandonați de societate, doar Dumnezeu a avut o altă rânduială cu mine”, a declarat I.P.S. Ioan pentru presa timișoreană la începutul acestui an calendaristic.
Dumnezeu să îi înmulțească puterea, să îi sporească blândețea, purtarea de grijă și pentru întreaga comunitate pe care o păstorește să îl păstreze sănătos, îndelugat în zile, drept învățând cuvântul Adevărului Său.
Surse foto: Basilica / Saptamanalul Valea Jiului
