-4.3 C
Cluj-Napoca
AcasăCLICK PE VIATAEXCLUSIV | Profesorul universitar Tiberiu Foriș, despre călătoria de la poet la...

EXCLUSIV | Profesorul universitar Tiberiu Foriș, despre călătoria de la poet la antreprenor și posibil viitor eurodeputat

Publicat în

spot_img
spot_img

Un proeminent poet al Brașovului, profesor universitar, economist, antreprenor, om de cultură și, de ce nu, viitor eurodeputat, ne-a onorat cu prezența la Știrile Transilvaniei în podcastul CLICK pe viață. Este vorba despre binecunoscutul Tiberiu Foriș, brașoveanul care ne-a vorbit despre freamătul transilvănean.

  • Ce mai face cetățeanul comunității Tiberiu Foriș?

Cetățeanul comunității încearcă să meargă înainte, normal, prin această lume din ce în ce mai nebună.

  • Ați fost și veți fi un promotor al Brașovului. Dacă ar fi să facem un paralelism, cum l-ați văzut în trecut și cum îl vedeți în momentul de față?

Am o firmă de turism și una de consultanță, așa că lucrez cam prin toată țara, iar prin prisma calității mele de profesor universitar, am privilegiul să umblu prin toată lumea, pe toate continentele. Din păcate, văd Brașovul într-o decădere continuă, s-a transformat dintr-un oraș industrial și unul al culturii într-o mare agenție imobiliară, încărcat, aglomerat, s-a construit bezmetic pe aceeași infrastructură, toată economia, toată industria de astăzi nu face cât făcea Tractorul înainte – care era al cincilea producător mondial de tractoare, și îl văd așa… un oraș rămas izolat în mijlocul țării.

  • Care ar fi impactul Brașovului ca oraș atât în țară cât și în străinătate, după opinia dumneavoastră?

Vreau să spun că, din punct de vedere statistic, al indicatorilor, ca și aport la produs intern brut al României, Brașovul este după orașul Voluntari! Acum, ca și imagine în lume, prezentându-ne pe la tot felul de conferințe universitare din întreaga lume, ne prezentăm orașul ca pe unul ce are ce arăta, este un oraș istoric, monumentele sunt deosebite, oamenii sunt deosebiți, dar singurul lucru cunoscut este mitul lui Dracula. Greșeala a fost să prezint acest mit și în Turcia, turcii nefiind prea încântați să afle că vin chiar din orașul lui Dracula.

  • Trei dorințe mari au avut și încă mai au brașovenii: construcția aeroportului, finalizarea autostrăzii Sibiu-Brașov-Comarnic, resuscitarea festivalului Cerbul de Aur. Sunteți un om al comunității și știți bine despre toate aceste teme. Cum ați dezvolta subiectul?

Cu riscul ca multora să nu le placă ceea ce aud, părerea mea este că investiția în aeroportul din Brașov este o investiție total inutilă. Noi am făcut studiile de fezabilitate și oportunitate după ce a apărut această idee, deși le-am spus că nicăieri în lume nu se construiesc două aeroporturi internaționale la mai puțin de 150 de kilometri, nu pentru că s-ar lovi avioanele între ele, ci pentru faptul că trebuie trafic în zonă. Nu sunt suficienți călători pentru a avea un aeroport internațional la Brașov. Mai degrabă văd necesitatea urgentării construcției autostrăzii, într-o oră și jumătate sunt la aeroportul din București, care este unul dintre cele mai importante aeroporturi din Europa. Construcții inutile. Avem Bucureștiul lângă, Sibiul lângă și Târgu Mureșul, toate pe o rază de 150 de kilometri.  În momentul de față aeroportul de la Brașov este o caricatură, un hipermarket care funcționează cu program redus, de jumătate de zi. Personal nu am văzut încă niciun avion plecând sau ajungând la Brașov. Într-o bună zi o să ne ajute și aeroportul acesta, pentru că nu judecăm doar din punctul de vedere al eficienței directe, o să aducă efecte bilaterale conexe prin prisma numărului de turiști care vor putea să ajungă mai lesne aici – fără să stea ambuteiați cinci ore pe DN 1 – anumite transporturi de mărfuri, o să favorizeze firmele din zonă. Au venit, desigur, și piedici în calea acestui aeroport, și din partea Sibiului și al Bucureștiului…

  • Pentru ce fel de universități este renumit Brașovul?

Universitatea din Brașov s-a diversificat foarte mult. Avem 18 facultăți: 9 cu profil tehnic și 9 cu profil netehnic. Cele cu profil tehnic au început să mai scadă ca pondere al numărului de studenți, pentru că nu mai avem industria pe care o aveam înainte. S-au dezvoltat foarte mult cele non tehnice, atragem din toată regiunea centru, atragem din sudul Moldovei… Silvicultura a fost la un moment dat singura din țară, prelucrarea lemnului la fel. Silvicultura a fost la un moment dat singura din Brașov și din Europa de Est. Momentan facultatea de științe economice, din care fac parte, reprezintă cea mai mare latură educațională a universității, are pe undeva la 3000 de studenți, avem absolvenți cu care ne mândrim, unii dintre ei se clasează într-un top 500 al celor mai buni manageri din România, cam toți managerii de bănci, de asigurări, de afaceri tranzacționale, o serie din absolvenții noștri au devenit persoane importante în zonă, am avut și primari, inclusiv primarul Brașovului este unul dintre absolvenții universității noastre.

  • Cum găsiți munca cu studenții?

Pentru mine este cea mai plăcută, pentru că este o vocație. La fel ca și medicina, arta predării este vocație. Este cea mai bună și cea mai frumoasă parte a activității mele, în care simt că pot să dau ceva, să transmit ceva, și văd ce iese după noi, pentru că țin legătura cu studenții mei prin ani.

  •  Le-ați recitat vreodată studenților din poemele dumneavoastră?

Nu, nici vorbă. Vocea mea e voce de amfiteatru. După cum știți, la lansările mele de carte chem actori profesioniști, prieteni dragi, a căror meserie asta este, și ce bine recită! Eu mă uit la ei și nu îmi vine să cred cine a scris așa ceva. Am lucrat cu ultimii doi titani ai poeziei, atât cu Adrian Păunescu cât și cu Vadim Tudor, și ce am admirat cel mai mult la ei este că își știau poeziile. Eu nu îmi știu niciuna. Pentru studenții mei am scris un imn al absolvenților, pe care îl recită ei la festivitățile de absolvire. La un momendat mă gândeam ca la fiecare capitol din cartea mea de resurse umane să inserez pe acolo și un rezumat în versuri… 

  • Referitor la arta condeiului, ce v-a determinat să scrieți un tumult atât de semnificativ de poezii?

Am scris toată viața mea, dar cu o întrerupere destul de mare. Mai bine de zece ani nu am scris nimic, niciun vers. Ce m-a determinat să scriu a fost în primul rând revolta. Am publicat până acum șapte volume de versuri. În ianuarie am să îl public pe al optulea. Din opt, șase sunt pamflete, deci sunt poezii de revoltă. Mă revoltă nedreptățile și prostia care ne înconjoară. Cuvântul cel mai des utilizat în poezia mea este „prostie”. Bineînțeles că scriu și poezie de suflet, pentru că trebuie să mă echilibrez și pe partea asta, dar în mare parte dintre ele ca număr sunt pamflete, pamflete politice.

  • Poate ne puteți înșira anumite volume, rugându-ne să ne și ghidați acolo unde pot fi găsite.

Pot fi găsite peste tot, pe internet… La Libris de exemplu. Ei au fost editorii primelor mele șase volume. Cam toate au tema timpului: Timpul pierdut, Timpuri noi, Timpul probabil – care este o trilogie; urmează „Pierduți în timp”. În timpul pandemiei am scris „Timpul pierdut”, pentru că mi s-a părut că pierdem timpul, ne dăm înapoi. Prima nu a avut tematica timpului. S-a numit „Zâmbete triste”, adică tot un fel de pamflet, cu umor, dar trist. În ianuarie urmează o carte de suflet la care țin foarte mult, la care lucrez de câțiva ani. „Divinum misterium”, care este o carte de simbolistică, numerologie, și cam tot ce înseamnă simbolistica creștină. Prima poezie din „Divinum misterium” are 102 strofe. Am ținut eu morțiș să trec de 99, care era cea mai mare poezie de gen din literatura noastră, adică Luceafărul. „Divinum misterium” este Luceafărul meu. De la 0 la 13 sunt toate simbolurile. 1 are o strofă, 2 două strofe, până la 13, care are 13 strofe, bineînțeles că 0 are și el o trofă.

  • Din câte vedem efectul este covârșitor, ați atras atenția, iar comunitatea vă trimite pe o cale dreaptă, aceea de a fi reprezentată de către dumneavoastră și în sfera politicului. Campania electorală nu a început, nu facem politică, nici nu putem divulga numele vreunui partid, însă vă invităm să ne dezvoltați indirect subiectul.

Mi-am propus să nu fac politică în viața mea, dar m-am săturat să scriu, și să scriu degeaba, pentru că nu se întâmplă nimic. Dacă nu te duci acolo între ei și peste ei nu se poate face nimic. Nici acum nu pot să spun că fac politică. Sunt membru de onoare al unei alianțe, președinte de onoare, și am primit propunerea împreună cu 43 de personalități să participăm la campania pentru Parlamentul European. Printre personalitățile acestea, alături de care am urcat pe mai multe scene și ne-am prezentat, am fost mândru să fiu lângă Cristi Terheș, lângă Gheorghe Piperea, lângă președintele festivalului George Enescu, lângă profesorul Gurlui – care este reprezentantul nostru la Agenția Spațială Europeană, Monica Iagăr, toți unul și unul. Formațiunea în care sunt nu este nici una de dreapta, nici una de stânga, ci una Pro România, este o formațiune pentru țara noastră, pentru demnitate în Europa și în lume. În momentul de față singura voce care ridică fața plecată a României în Parlamentul European este cea a lui Cristi Terheș, și cei care venim din urmă, venim împreună pe aceeași voce. Prevăd anul 2024 unul al marilor schimbări. Eu voi candida pentru Parlamentul European, probabil și în țară, la Senat – din partea aceleiași formațiuni, și pentru iarna acestui an am să candidez și pentru funcția de rector al Universității Transilvania. Am ce oferi, și pot să ofer tuturor celor din jur ceva din experiența mea.

  • Dacă Dumnezeu v-ar echipa măcar pentru un an cu puteri mai mari decât toți politicienii noștri la un loc, ce v-ați grăbi să faceți pentru Brașov și pentru România?

Ce-aș face?!? Dacă mi-ar da Dumnezeu astfel de puteri, aș reda demnitatea poporului Român. Poporul meu va ști apoi ce va face mai departe. Să ne uităm la polonezi, la unguri, popoare care nu s-au lăsat niciodată călcate în picioare. Și turcii, care vin cu niște imperii de istorie în spate. Și noi venim cu o istorie de peste 2000 de ani în spate. Ne-am tâmpit în ultimii 20 de ani?!? Atât. Vreau să aduc poporului meu demnitatea înapoi. Prima dată trebuie să ne facem însă curățenie în propria ogradă. Să îi trimitem la plimbare pe cei care timp de 30 de ani și-au bătut joc de țara asta. Până acum am ales între ciumă și holeră. Hai să alegem și între alternativa sănătoasă! Îl citez și pe Grigore Vieru: „Ăsta este marele păcat al poporului român: ne urâm între noi și ne iubim străinii și dușmanii.”  

Urmăriți întregul dialog, aici:

Adrian Scriminț

Articole recente

PREMIERĂ ÎN BAIA MARE: Primul film românesc despre viața lui George Enescu, proiectat în AULA CUNBM

„ENESCU, jupuit de viu” este capodopera propusă de Toma Enache, unul dintre cei mai activi...

Definiția dragostei pure din Maramureș: „Inima lui îmi grăiește”- Ioana Vlad

Ioana Vlad, o tânără artistă din inima folclorului maramureșean, din Săliștea de Sus, a...

24 iunie – Ziua Universală a Iei

Un promotor consecvent al costumului popular a fost Casa Regală a României.

Poliţiştii atrag atenţia asupra unei noi metode de înşelăciune, denumită „Coletul”

Oamenii primesc prin curier cotele nesolicitate, pentru care li se cer câteva sute de lei, obiectele din pachet valorând mult mai puţin

Mai multe articole de același fel

Târg de Sânziene cu meșteșugari locali la Râșnov

După succesul Târgului de Florii, 21 de meșteșugari iscusiți din Râșnov și Țara Bârsei vor fi prezenți în Piața Unirii din Râșnov la Târgul de Sânziene, sâmbătă 22 iunie în intervalul 10:00 - 20:00, cu produse diverse precum îmbrăcăminte, accesorii, piese de decor, bunătăți dulci și sărate.