Îmbrăcați în straie populare, zeci de copii și tineri au reconstituit la Timișoara un obicei din ce în ce mai rar întâlnit: colindatul. Ei ne-au reamintit că Sărbătoarea Nașterii Domnului nu este despre frigidere pline, ci despre credința în Hristos, speranță și bucurie.
Lumina lunii strălucește peste satul înghețat, iar fulgii de zăpadă se aștern peste acoperișurile caselor, îmbrăcându-le într-un nou veșmânt. Omătul alb, țesut cu fir de argint colorează întreg tabloul în puritate și o aură de mister cutreieră fiecare colt înghețat al satului. Fumul caselor se pierde printre stele, iar peste întregul peisaj domnește o liniște deplină acompaniată de strălucirea zăpezii. Colindătorii, purtători de Dumnezeu, coboară pe ulițele satului pentru a prezenta o parte din tezaurul de colinde arhaice ale poporului roman. E iarnă.
E iarnă și în Postul Nașterii Mântuitorului Hristos, timp de aproape două ore, Timișoara s-a întors parcă într-un alt veac. Într-unul tihnit, în care pacea și bucuria domnesc în sufletele oamenilor care așteaptă cu nerăbdare Praznicul Împărătesc, împodobindu-și nu doar casele, ci și sufletele cu rugăciuni, colinde și urări venite din partea colindătorilor.
În prezent, colindatul nu mai este la modă, sau cel puțin nu așa cum era odinioară, atunci când era lucru de ocară să nu îi primești în casă pe cei care vesteau Nașterea lui Hristos. Totuși, izolat, cete de colindători se încăpățâneză să păstreze viu un obicei care se dorește a fi dat uitării de catre societatea laicizată a cărei busolă morală și-a pierdut reperele.
Tinerii din Liga Studenților din Timișoara și Asociația ”Suflet Tânăr Arădean” ne-au reamintit miercuri seara că Sărbătoarea Nașterii Domnului nu este despre frigidere pline, ci despre credința în Hristos, speranță și bucurie; și au făcut-o cum nu se putea mai bine – printr-un spectacol de colinde tradiționale românești, arhaice, printre care le amintim pe cele cosmogonice, cu tematică euharistică și în primul rând pe cele care vestesc Nașterea Mântuitorului Hristos.
A fost un spectacol organizat la Sala Capitol din Timișoara, sub forma unei scenete, în care cele aproximativ o mie de persoane prezente au fost martore la reconstituirea unui eveniment, care, cel puțin în marile orașe, doar în sălile de spectacol mai poate fi întâlnit: colindatul.
”Eu și fratele meu, de când eram mici, mergeam împreună cu tatăl nostru, în ajunul Crăciunului, la colindat. Știind câtă bucurie aduceam prietenilor la care mergeam, nu ne trebuia nimic, nici măcar mâncare. De atunci a rămas în sufletele noastre ideea de a aduce bucurie în inimile oamenilor. Am început să mergem și la Mânăstirea Oașa, iar în timp, de la o ceată de trei colindători, eu și frații mei, am ajuns să adunăm un grup de aproape 40, iar bucuria pe care o transmitem se înmulțește exponential. Părintele Pantelimon spune că atunci când colindăm ne conectăm nu doar cu cei de față ci cu toți moșii și strămoșii noștri”, ne-a spus Ecaterina Taciu-Chariton, organizatoare din partea Ligii Studenților din Timișoara.
Pe scena din Sala Capitol, primii care au dat vestea ce-a bună au fost pițărăii, copii care au smuls primele aplauze și au împodobit cu zâmbete chipurile celor prezenți. Ei au fost urmați de un grup de tineri de la Liceul Teologic Ortodox ”Sfântul Antim Ivireanul”, iar seara a fost încheiată de Ceata Mare, formată din tineri care au făcut sau mai fac parte încă din Liga Studenților. Cu toții, îmbrăcați în straie populare, au făcut urări, au recitat versuri și au cântat, prezentând astfel o parte din tezaurul de colinde arhaice ale poporului roman.
”Pe scenă am simțit bucurie, revărsare de har și lumină. Mă bucur că am participat la acest eveniment și că am reușit să transmitem mai departe ceea ce am învățat la mănăstirea Oașa, acolo unde am descoperit o lume pe care o căutam și credeam că nu mai există. E important ca tinerii din ziua de astăzi să nu își uite rădăcinile pentru că sunt cele care ne definesc”, ne-a spus la final Florentina Ruscan, una dintre colindătoare.
La final, familia care a jucat rolul gazdelor nu doar a promis, ci i-a și cinstit pe colindători cu fructe și cozonaci, iar cei prezenți au aplaudat minute în șir spectacolul care i-a transpus într-un alt veac. La ieșirea din sală, în holul Filarmonicii Banatul, spectatorii au fost întampinați din nou de colindători, alături de care au cântat până seara târziu, când au plecat spre case păstrând aprinse candelele sufletelor, împodobite de vocile calde ale pițărăilor și de colindele care vor vibra în inimile lor până la Praznicul Nașterii Mântuitorului Hristos.
