Liberalii par a fi prinși tot mai des cu lecţia neştiută de către colegii de coaliție, mult mai pricepuți în arta navigării prin „vacarmul politic”. Deși participanți la guvernare, urmașii nelegitimi ai marilor fondatori ai mișcării liberale din România (Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A.G. Golescu, C. A. Rosetti, D. A. Sturdza, ș.a.) dau semne că s-ar îndrepta spre un statut complet de nedorit pentru un partid care încă emite pretenții că ar fi „istoric”. Este vorba de statutul de simplu martor al spectacolului marii scene politice, la care riscă să ajungă Partidul Național Liberal după alegerile ce bat la ușă.
Lupta dintre cele două partide „surori de guvernare” a căpătat în ultima perioadă noi şi interesante valenţe, „asperitățile” așa-zis doctrinare transformându-se brusc în asumări de manieră „personală” a unora dintre liderii celor două mișcări politice.
Detașarea față de actul guvernării, manifestată de unii dintre liderii liberali actuali nu are nimic de a face cu esența liberalismului absolut: „laissez faire, laissez passer”, ci mai degrabă cu imersarea în roluri superioare, de „judecători de situații” și nicidecum de co-participanți la conducerea acestei ţări.
Cu toate acestea, încă nu s-a atins punctul de inflexiune în toată această desfăşurare de evenimente politice, căci suntem doar la începutul anului electoral. Cel mai probabil, odată cu debutul campaniilor electorale, mesajul urii dintre partidele coaliției de guvernare va atinge cote extreme, urmând a fi transmis pe toate canalele de „poluare informaţională” şi prin orice mijloc, fie el cât de puţin ortodox.
Secvenţa critică a căderii dialogului dintre cele două partide, într-o zonă de unde nu va mai fi posibilă revenirea la normele bunului simț va afecta, cu siguranță, viaţa politică și economică românească sub toate aspectele ei, parazitând şi răsturnând orice prioritate de ordin strategic pe care ar mai fi putut să o aibă această ţară.
De altfel, prin implicarea lor într-un astfel de război pe cât de neproductiv, pe atât de penibil, cele două partide vor ieși total de sub autoritatea delegată pe care o primiseră de la poporul român. Acestuia din urmă îi va rămâne doar şansa de a lua act de o nouă realitate politică de cancan, fără a realiza că, goliciunea ruşinoasă a discursurilor politice ce vor caracteriza noile campanii electorale va avea note de plată (economice) greu de suportat pentru marea masă a populației.
Această formă de acceptare viciată a realităţii va deveni din nou o orizontală a mentalității colective, sub umbrela căreia adevăratele valori vor fi iarăși dezavuate, permițând anormalității să devină normalitate, justificată fiind doar printr-o libertate prost înţeleasă şi rău folosită.
Televizoarele, panourile stradale sau ziarele ni se vor umple iarăși de imaginile zâmbitoare ale unor oameni politici decăzuţi, care se vor recomanda ca fiind „ultimii oameni de bine” ce au rămas în acest spaţiu şi singurii care mai pot salva ţara noastră de la dezastru.
Cu toate acestea, experiența multor ani electorali similari, petrecuți de la Revoluție încoace, ne poate îndreptăți să credem că, minciuna disimulată în adevăr spus pe jumătate va fi din nou pe placul majorităţii românilor, care se vor „conforma” și de această dată, alegând liber, dar neasumându-şi responsabilitatea alegerilor făcute.
De îndată ce vor apărea, prin primavara anului 2025, dramaticele efecte ale opțiunilor liber exprimate în fața urnelor de vot, vina va fi, cel mai probabil, dată pe oricine, dar numai pe noi, cei care am votat, nu. Edenica justificare de tipul „şerpii de politicieni ne-au ademenit”, va fi din nou pe buzele românilor, explicându-se astfel mult prea prelunga interdicţie a accesului acestui popor la „pomul cunoaşterii” binelui şi răului în politică.
Foto generată cu AI.