Activitate inedită la Cristuru Secuiesc pentru a sărbători Ziua Poeziei Maghiare, în 11 aprilie. Biblioteca Orășenească Cristuru Secuiesc, primăria din localitate și Casa de Cultură organizează un concurs de scris poezie pe asfalt. Totul se va întâmpla la statuia lui Attila József, începând cu ora 10.
”Alătură-te nouă pe 11 aprilie pentru a fi împreună de Ziua Poeziei Maghiare! Vă așteptăm pe toți de la ora 10 dimineața la statuia lui Attila József să scriem poezii pe asfalt cu cretă colorată. Să fim recunoscători marilor noștri poeți, care au putut să ne exprime sentimentele și gândurile în cuvinte! Poezia este un mister etern, care este evaziv, dar atât de viu.”, se arată într-o postare a bibliotecii din localitate
În parcarea centrală va avea loc, de asemenea un flashmob, începând cu ora 11, unde cei prezenți vor recita poezii împreună, și se vor bucura să asculte versurile poeziilor scrise de cei mai renumiți poeți maghiari.
Punctul culminant al programului festiv va fi la ora 13 în Centrul Comunitar Dániel Bálint, unde vor fi premiați participanții la concursul online de recitare.
”Vino și sărbătorește cu noi! Fii parte din această zi memorabilă și hai să retrăim împreună frumusețea limbii maghiare!”, se mai arată în postarea bibliotecii.
La final, este prezentată poezia lui Attila Iosif, ”Când iubitul trece strada”.
Mikor az uccán átment a kedves,
galambok ültek a verebekhez.
Mikor gyöngéden járdára lépett,
édes bokája derengve fénylett.
Mikor a válla picikét rándult,
egy kis fiúcska utána bámult.
Lebegve lépett – már gyúlt a villany
s kedvükre nézték, csodálták vígan.
És ránevettek, senki se bánta,
hogy ő a szívem gyökere-ága.
Akit ringattam vigyázva, ölben,
óh hogy aggódtam – elveszik tőlem!
De begyes kedvük szívemre rászállt,
letörte ott az irígy virágszált.
És ment a kedves, szépen, derűsen,
karcsú szél hajlott utána hűsen!
___
Când draga mea a traversat strada
porumbei cu vrăbii au ocupat creanga.
Când tandru pe trotuar păşea,
glezna-i dulce părea ca strălucea.
Când umăru-i un pic a tresărit,
un băieţel sa uitat după ea uimit.
Păşea plutind – se aprinse o lampă,
o admirau vesel, o priveau cu vrajă.
Şi o zâmbeau, nimănui nu-i păsea,
căci ea este ruptă din inima mea.
Ce-o legănam cu grijă în poale,
ce speriat am fost – o să-mi fure oare!
Dar ei nu ştiau inima cât mă doare,
şi au rupt în două a invidiei floare.
Frumosă, senină trecea draga mea,
şi un vânt jucăus fugea după ea!
traducere: Bandi András