Creștinii ortodocși prăznuiesc astăzi, 21 mai, pe Sfinții Împărați Constantin și Elena.
Sfântul Constantin a fost fiul împăratului Constantius Chlorus și al Elenei. S-a născut în 27 februarie 272, în cetatea Naissus (astăzi Niș, în Serbia), iar după moartea tatălui său ( anul 304 ), a fost proclamat împărat, funcție pentru care a intrat în conflict cu Maxențiu. Constantin a știut că oştirea sa este mai slabă și s-a rugat lui Dumnezeu, iar ca răspuns la rugăciunile lui a văzut ziua, în amiaza mare, o cruce luminoasă strălucind pe cer, pe care scria cu slove alcătuite din stele: „in hoc signo vinces” ( prin acest semn vei învinge ).
Noaptea, in vis, i s-a arătat Hristos care l-a îndemnat să pună semnul sfintei cruci pe toate steagurile armatei sale, fapt care l-a făcut Constantin să câștige lupta.
Edictul de la Milano
Împăratul Constantin a dat în anul 313 o hotărâre prin care a acordat libertate deplină creştinilor în întreg Imperiul Roman, cunoscută sub denumirea de Edictul de la Milano. Mai târziu, el a mutat capitala imperiului de la Roma la Constantinopol, și a întemeiat prima cetate creştină din istorie. Tot în timpul său s-a ţinut şi Sinodul I Ecumenic, la Niceea, în anul 325, în cadrul căruia au fost alcătuite primele articole din Crez și a fost condamnată erezia lui Arie, potrivit căreia Mântuitorul Hristos nu a fost din veșnicie, ci că Fiul a fost o ființă creată și subordonată lui Dumnezeu Tatăl.
Descoperirile Împărătesei Elena
Sfântul Constantin a fost îndrumat în viaţa sa de evlavia mamei sale Elena, care, mergând la Ierusalim, a descoperit locul Golgotei, al Sfântului Mormânt şi lemnul Sfintei Cruci. De asemenea, ea a participat la toate acțiunile de binefacere în folosul creștinilor persecutați, mutilati, lipsiți de posibilități și înlăturați din serviciul public. Se spune că Elena era bolta Imperiului și că este prima femeie din lume care și-a eliberat toți sclavii și a desființat de la curte suita de doamne și domnițe care trăiau în lux și intrigi.
Un eveniment memorabil din viaţa Elenei a fost călătoria sa în Palestina şi în alte provincii din est, din perioada 327-328. Datorită descrierii acestei călătorii făcute de Eusebius în Vita Constantini (3.42-47), aceasta este văzută ca un pelerinaj. Eusebius a pus în relatarea sa accentul pe activitatea religioasă a Elenei, portretizată ca o persoană credincioasă: mama lui Constantin se roagă acolo unde ştie că picioarele lui Iisus au atins pământul, are grijă de cei săraci, face fapte de milostenie şi construieşte în zonă multe biserici. Mai presus de binefacerile sale şi implicarea în problema săracilor, Sfânta Elena este recunoscută de creştini ca cea care a descoperit Sfânta Cruce. Un templu al Afroditei a fost înălţat de către Împăratul Adrian pe dealul Golgotei, pentru a masca locul pătimirilor lui Hristos, dar Sfânta Elena a ordonat distrugerea statuii şi a îndepărtat pământul care acoperea mormântul Domnului şi cele trei cruci, una dintre ele fiind a lui Iisus şi celelalte două aparţinând tâlharilor care au fost răstigniţi cu El. Pentru a afla care este crucea pe care Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, acestea au fost atinse de trupul unei persoane care a murit de curând, iar în momentul atingerii de una dintre cruci, omul a înviat. Aceasta a fost dovada de netăgăduit că aceea este crucea lui Hristos.
Preţioasa cruce a fost imediat înălţată de Sfântul Macarie şi, când oamenii au zărit-o, au strigat: „Doamne, miluieşte!“. După această descoperire, o parte din cruce a fost trimisă la Constantinopol ca binecuvântare, iar restul a rămas în Ierusalim în biserica ce a fost construită chiar de Sfânta Elena. După acest eveniment, ca mulţumire adusă Domnului pentru descoperirea crucii, mama lui Constantin a ridicat biserici la locul răstignirii şi Învierii, apoi în Bethleem, la peştera Naşterii Domnului, alta pe muntele Măslinilor, unde Mântuitorul s-a înălţat la ceruri, şi multe altele în Pământul Sfânt, Cipru şi chiar în Occident.
La scurt timp după călătoria sa în Orient, Elena a murit în prezenţa fiului său Constantin, după cum relatează Eusebiu, în Vita Constantini. Întreruperea emiterii de monede cu Elena Augusta în primăvara anului 329 indică moartea sa la sfârşitul lui 328 sau începutul lui 329. A fost îngropată la Roma, în mausoleul de lângă biserica Sfinţilor Marcelin şi Petru de la Via Labicana. Sarcofagul care conţine rămăşiţele sale se află acum depus în muzeul din Vatican. Impăratul Constantin a murit în anul 337, la aproape zece ani de la trecerea la cele veșnice a mamei sale.
