STIRILE TRANSILVANIEI

Etichetă: Avocat Ioana Bratuleanu

  • Cum se obține Certificatul de înregistrare ca cetățean al Uniunii Europene (NIE) în Spania

    O întrebare recurentă adresată de către cetățenii români nou veniți în Spania este cum obținem NIE verde? Deși răspunsul ar trebui să fie unul simplu, dat fiind faptul că România face parte din Uniunea Europeană, la nivel practic lucrurile nu stau atât de simplu. Cei mai mulți angajatori solicită angajaților să dețină deja Certificatul de înregistrare ca cetățean al Uniunii Europene (supranumit în mod incorect și NIE, ceea ce duce la confuzii).

    Pentru a lămuri câteva aspecte, voi începe prin a răspunde unor întrebări des întâlnite în activitatea profesională ca avocat:

    NIE-le expiră? Răspunsul este nu, în principiu. Înainte de 2007, adică înainte de a face parte România din Uniunea Europeană, se elibera un certificat format A4 care avea un termen de valabilitate de 5 ani, cu sau fără drept de muncă. Acest termen de valabilitate era prevăzut pe certificat. Dacă nu dețineți un certificat atât de vechi, nu trebuie să vă faceți griji, certificatul dumneavoastră nu expiră.

    Pot lucra dacă pe NIE-le meu scrie fără drept de muncă? Revenind la cele spuse anterior. În momentul de față, certificatul pentru cetățenii români nu se mai eliberează cu sau fără drept de muncă, din 2007 aplicându-se prevederile europene cu privire la libera circulație a lucrătorilor pe teritoriul Uniunii Europene. Așadar, dacă pe certificatul dumneavoastră se prevede că nu aveți drept de muncă, vă recomandăm să vă schimbați certificatul pentru comoditatea dumneavoastră, nu pentru că nu ar fi valabil.

    Care este diferența dintre NIE și TIE? Cetățenii din Uniunea Europeană care își vor stabili reședința pe teritoriul Spaniei pentru o perioadă mai lungă de trei luni, au dreptul la Certificatul de înregistrare ca cetățean al Uniunii Europene, certificat care se obține îndeplinind condițiile prevăzute de lege pe care le voi expune ulterior. Acest certificat conține numărul de identificare de cetățean străin (número de identificación de extranjero – NIE).  TIE este un card de identitate (tarjeta de identificación de extranjero) care la rândul lui conține numărul de identificare de cetățean străin (número de identificación de extranjero – NIE), are poză, semnătură și se eliberează doar cetățenilor din afara Uniunii Europene. Aceste carduri nu se eliberează cetățenilor români și au o perioadă de valabilitate limitată. Întradevăr, există o discuție privind calitatea hârtiei folosite pentru Certificatul de înregistrare ca cetățean al Uniunii Europene, având în vedere că se distruge ușor în comparație cu cardul, însă în momentul de față nu există o soluție la această problemă, care ține de decizia autorităților spaniole.

    Mi-a expirat cartea de identitate românească, mă pot identifica cu NIE? Răspunsul este nu, pentru că Certificatul de înregistrare ca cetățean al Uniunii Europene nu este un document cu poză. Așadar, pentru a vă identifica corect în fața instituțiilor spaniole, vi se va cere și cartea de identitate sau pașaportul în vigoare.

    Care este diferența între NIE verde și NIE alb? Diferența constă în îndeplinirea condițiilor privind eliberarea Certificatului de înregistrare ca cetățean al Uniunii Europene. Certificatul alb este un certificat provizoriu, cu un termen de valabilitate în general de trei luni, deși pe unele nu se prevede data de expirare. Acest certificat se solicită în baza unei oferte de muncă, pentru a încheia contractul de muncă și apoi se poate solicita Certificatul verde.

    Se poate face contractul de muncă fără NIE? Sigur că da, se poate. Cu documentul de identitate românesc se poate încheia contractul de muncă, după care puteți solicita Certificatul de înregistrare ca cetățean al Uniunii Europene. Așadar, dacă angajatorul vă solicită Certificatul verde sau vă motivează că nu vă face contract pentru că nu aveți Certificatul, informați-l despre această posibilitate, iar în cazul în care lucrați fără forme legale (la negru) și nu dorește să vă încheie contract, puteți sesiza Inspecția Muncii.

    Am pierdut NIE-le, pot cere un duplicat? Puteți solicita un duplicat doar dacă dovediți din nou că îndepliniți condițiile inițiale care au dus la a avea dreptul de a solicita Certificatulul de înregistrare ca cetățean al Uniunii Europene inițial. Aceasta implică și condiția cea mai importantă: aceea de a avea venituri suficiente/loc de muncă și asigurare medicală. De asemenea, vi se va cere să prezentați o plângere la poliție privind pierderea documentului.

    Care este diferența între Certificat de înregistrare ca cetățean al Uniunii Europene și Certificat de înregistrare ca cetățean al Uniunii Europene permanent? Dacă ați avut reședința pe teritoriul Spaniei continuată în ultimii 5 (cinci) ani și puteți dovedi acest lucru cu Certificatul de înscriere în evidențele Primăriei (Empadronamiento), și, de asemenea, îndepliniți condițiile care au dus la eliberarea primului certificat (privind locul de muncă/veniturile etc.) puteți solicita Certificatul permanent. Avantajul obținerii acestui certificat este că în cazul pierderii/distrugerii, atunci când solicitați un nou certificat, nu va trebui să dovediți din nou că îndepliniți condițiile privind locul de muncă sau veniturile. Aceasta însemnă că, în cazul pierderii certificatului, dacă nu lucrați, veți putea solicita fără probleme un nou certificat. Formatul certificatului este același, se adaugă doar cuvântul permanent, iar pe viitor vă poate scuti de alte neplăceri.

    Acestea fiind lămurite, voi expune condițiile generale care trebuie îndeplinite pentru a obține Certificatul de înregistrare ca cetățean al Uniunii Europene, cu mențiunea că documentele și cerințele pot varia în funcție de Comunitatea Autonomă în care faceți solicitarea, existând Comunități ca Andalucia sau Insulele Baleare unde acest Certificat se obține ușor, îndeplinind minimul de condiții sau Comunități ca Madrid, unde funcționarii sunt uneori prea exigenți.

    Așadar, pentru a obține Certificatul de înregistrare ca cetățean al Uniunii Europene trebuie îndeplinite o serie de condiții prevăzute în Ordinul PRE/1490/2012, din 9 iulie, prin care se dictează normele de aplicare ale articolului 7 din Decretul 240/2007, din 16 februarie, despre intrarea, libera circulație și reședința în Spania a cetățenilor din Statele membre ale Uniunii Europene și din alte State părți în Acordul privind Spațiul Economic European.

    În primul rând, trebuie să obțineți o programare accesând următorul link: https://sede.administracionespublicas.gob.es/, se selectează provincia și apoi se selectează procedura: Poliție – Certificatul de înregistrare ca cetățean al Uniunii Europene. Se completează datele și se solicită programarea la Secția de poliție care vă interesează.

    Pentru a obține Certificatul de înregistrare ca cetățean al Uniunii Europene, trebuie să prezentați dovada achitării taxei de 12 (doisprezece) euro (Formularul EX-18 care poate fi descărcat de pe aceeași pagină), pașaportul sau cartea de identitate în vigoare și în funcție de situația personală, după caz:

    • Dacă lucrați ca angajat, să autorizați căutarea datelor dumneavoastră în Sistemul de Securitate socială sau să prezentați contractul de muncă, certificatul de muncă (vida laboral), certificat de la angajator sau fluturași de salariu;
    • Dacă lucrați ca Persoană Fizică Autorizată, trebuie să prezentați formularul de înscriere la Finanțe, dovada de înscriere în Registrul Comerțului, să autorizați căutarea datelor dumneavoastră în Sistemul de Securitate socială sau să prezentați dovada cotizării la Securitatea socială sau sisteme echivalente, și după caz, se va cere declarațiile contabile trimestriale de pe ultimul trimestru de activitate;
    • Dacă nu lucrați, va trebui să prezentați un certificat bancar unde se arată că există un sold în contul dumneavoastră de cel puțin 5.500 (cinci mii cinci sute) euro sau dovada că dețin proprietăți, venituri constante etc. și dovada că dețineți o asigurare privată de sănătate cu o acoperire pe tot teritoriul Spaniei. În cazul pensionarilor din alte state, se poate aduce asigurarea de sănătate din țara de origine, în Spania.
    • Dacă sunteți student, trebuie prezentată dovada înscrierii într-un centru școlar sau universitar spaniol, dovada deținerii unei asigurari private de sănătate sau cardul european de sănătate, precum și o declarație pe propria răspundere precum că dețineți resurse economice suficiente pentru a vă întreține pe teritoriul Spaniei pe perioada reședinței.

    Autor: Avocat Ioana Bratuleanu (Madrid) – Colaborator voluntar la Occidentul Românesc

    Avocat ICAM specializat în Drept internațional

    Telefon 0034.642.308.360

    Web: www.brilawabogados.es

    E-mail: secretaria@brilawabogados.es

  • Cum afectează căsătoria și divorțul bunurile avute înainte, sau dobândite în timpul căsătoriei, pe teritoriul Spaniei sau al României

    Cum afectează căsătoria și divorțul bunurile avute înainte, sau dobândite în timpul căsătoriei, pe teritoriul Spaniei sau al României

    Pe fondul creșterii numărului de divorțuri din ultima perioadă, o întrebare des întâlnită este cea privind regimul juridic al bunurilor dobândite înainte, în timpul sau după încetarea căsătoriei. În articolul de luna aceasta voi explica cum afectează căsătoria și divorțul bunurile avute înainte de căsătorie sau dobândite în timpul căsătoriei, pe teritoriul Spaniei sau al României.

    Ce este regimul matrimonial? Regimul matrimonial este un set de norme juridice privind raporturile patrimoniale dintre soți și dintre soți și terțe persoane, ca rezultat al căsătoriei sau al desfacerii acesteia. În sistemul spaniol există trei tipuri de regimuri: de bunuri comune (comunitate legală), de separare de bunuri și de participare (comunitate convențională). Depinzând de locul căsătoriei pe teritoriul Spaniei, regimul matrimonial poate fi unul sau altul, în cazul în care soții nu fac o alegere expresă. De exemplu, în Catalonia, Insulele Baleare sau Aragon, unde avem drept foral, regimul matrimonial în lipsa unui pact care să prevadă contrariul, este cel al separării de bunuri, pe când în Madrid, este cel al bunurilor comune (comunității legale). Aceasta nu afectează căsătoriile la consulatele românești, unde se aplică legea românească și ca regulă generală se aplică regimul matrimonial al comunității legale.

    Ce presupune fiecare regim matrimonial? Comunitatea legală a bunurilor este regimul matrimonial cel mai des întâlnit și presupune dobândirea tuturor bunurilor în comun, de către ambii soți, în mod egal. De exemplu, dacă după încheierea căsătoriei, unul dintre soți cumpără o casă, chiar dacă în actul de proprietate apare doar soțul cumpărător, acea casă va fi considerată bun comun, fiecare soț având dreptul la 50 % (cinci zeci la sută) din respectivul imobil. Pe același principiu funcționează și datoriile dobândite de către unul sau ambii soți.

    O practică tot mai des întâlnită și nelegală este declararea în contractele de împrumut ipotecar a situației personale de necăsătorit, pentru a obține astfel împrumutul bancar. Această situație este întâlnită mai ales în cazurile în care celălalt soț este în România și declararea sa în întreținerea soțului care se află în Spania sau declararea unor venituri foarte mici pot reduce șansele obținerii unui împrumut ipotecar.

    Această tactică de multe ori recomandată chiar de către societățile de vânzări de imobiliare nu este legală, și cu atât mai puțin recomandabilă. Pe de altă parte, faptul că unul dintre soți se declară necăsătorit și achiziționează un bun imobil nu afectează dreptul de proprietate al celuilalt soț care nu apare în titlul de proprietate.

    În cadrul acestui regim matrimonial, o serie de bunuri sunt considerate bunuri proprii, private, cum ar fi bunurile dobândite înaintea căsătoriei – de exemplu, unul dintre soți a dobândit un imobil înaintea căsătoriei prin cumpărare, primirea unei donații personale sau dezbaterea unui moșteniri. De asemenea, sunt bunuri proprii ale unuia dintre soți, bunurile obținute în schimbul unui bun privat (de exemplu, se vinde o garsonieră bun privat și se achiziționează un autovehicul) sau bunurile necesare exercitării profesiei (de exemplu, mașina pe care se practică taximetria).

    Lucrurile se complică când un bun privativ devine comun, cum ar fi situația în care se vine un imobil din România pentru a investi suma obținută în avansul necesar achiziționării unui imobil în Spania, pentru care ulterior se achită rate bancare din sumele obținute în comun. În aceste cazuri trebuie studiată cu atenție situația și modificate procentele de 50 % (cinci zeci la sută) ce corespund fiecărui soț.

    În regimul separării de bunuri, toate bunurile anterioare și viitoare sunt bunuri proprii ale soțului proprietar. Astfel că, la achiziționarea unui imobil de către unul dintre soți, unicul proprietar este persoana care apare în contractul de vânzare-cumpărare. În cazul în care ambii soți decid să cumpere împreună și doresc ca ambii să apară ca titulari, trebuie să apară amândoi în contractul de vânzare-cumpărare.

    Alegerea acestui regim se poate face fie la celebrarea căsătoriei, în funcție de Comunitatea Autonomă, fie prin declarație notarială („capitulaciones matrimoniales”) înainte de încheierea căsătoriei. În cazul cetățenilor români care doresc transcrierea certificatului de căsătorie la Consulat și doresc și înscrierea mențiunii privind separarea bunurilor, trebuie să cunoască faptul că înscrierea mențiunilor pe certificatul de căsătorie nu se poate face la Consulat, ci este de competența Serviciului de Stare Civilă din Sectorul 1, București. Așadar, pentru înscrierea mențiunii, partea interesată trebuie să prezinte la Serviciului de Stare Civilă din Sectorul 1, București, actul notarial în original cu Apostila de la Haga, împreună cu traducerea legalizată a acestuia, cererea și certificatul de căsătorie transcris. Cel de-al treilea regim, cel al participației sau al comunității convenționale, este cel mai puțin întâlnit, de aceea nici nu voi insista pe această temă.

    De ce este importantă alegerea corectă a regimului matrimonial? Alegerea afectează eventuala separare sau divorț, precum și în cazul decesului unuia dintre soți. De exemplu, dacă unul dintre soți s-a căsătorit în regimul de separare de bunuri și avea un copil cu altă persoană, unicul moștenitor al bunurilor sale va fi copilul. Dacă soțul decedat nu avea copii, moștenitorii bunurilor sale vor fi frații/surorile, părinții sau alte rude.

    Este valabil pe teritoriul României regimul matrimonial ales în Spania? Bineînțeles. În baza Regulamentului (UE) 2016/1103 al Consiliului din 24 iunie 2016 de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul competenței, al legii aplicabile și al recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale, care prevede instanța competentă în caz de litigiu asupra separării bunurilor provenite din căsătorie. Astfel, separarea de bunuri se poate solicita și în Spania dacă sunt îndeplinite condițiile, chiar dacă parte din bunuri se află în România.

    Ce se întâmplă cu împrumutul ipotecar și imobilul după divorț? Existența unui împrumut ipotecar la procesul de divorț și separare de bunuri complică exponențial lucrurile. Și asta pentru că banca are doi debitori la care nu vrea să renunțe. Astfel, chiar dacă în sentința de divorț se prevede că atât bunul, cât și ratele, vor fi suportate de către unul dintre soți, care rămâne cu dreptul de proprietate, sentința judecătorească nu este opozabilă băncii, adică nu afectează în nici un fel banca. În caz de neplată a împrumutului ipotecar de către „proprietar”, banca poate solicita executarea silită a celuilalt debitor din contractul de împrumut ipotecar. Așadar, asigurați-vă că sunteți consiliat corect pentru a evita posibile surprize neplăcute.

    Autor: Avocat Ioana Bratuleanu (Madrid) – Colaborator voluntar la Occidentul Românesc

    Avocat ICAM specializat în Drept internațional

    Telefon 0034.642.308.360

    Web: www.brilawabogados.es

    E-mail: secretaria@brilawabogados.es

  • Omologarea și echivalarea studiilor urmate în România, pe teritoriul Spaniei

    Omologarea și echivalarea studiilor urmate în România, pe teritoriul Spaniei

    Studiile urmate în România nu sunt recunoscute automat în Spania, ci este necesar să urmați un proces de verificare și validare a acestora conform normativei statului de reședință. Omologarea sau echivalarea acestora pe teritoriul Spaniei este foarte importantă, dat fiind faptul că pot mări șansele găsirii unui loc de muncă sau în cazul în care doriți să vă continuați studiile. De asemenea, când vă înscrieți ca persoană în căutarea unui loc de muncă (demandante de empleo) la Ocuparea forțelor de muncă, vi se solicită specificarea studiilor echivalate în sistemul spaniol, neținându-se cont de cele neechivalate.

    Omologarea studiilor se împarte în două mari categorii: studii preuniversitare (gimnaziu, liceu, postliceală) și studii universitare (licență, master, doctorat). Includerea într-o categorie sau alta determină procedura de urmat, documentele necesare, precum și taxele ce trebuie achitate.

    Care este diferența dintre omologare și echivalare? În primul rând, trebuie diferențiată omologarea de echivalare. Omologarea diplomelor străine presupune recunoașterea valabilității oficiale pe teritoriul Spaniei, în raport cu diploma spaniolă echivalentă. De exemplu, dacă se omologhează diploma de 10 (zece) clase, aceasta va corespunde diplomei de Educación Secundaria Obligatoria. Dacă se omologhează diploma de Bacalaureat, aceasta va corespunde diplomei de Bachiller și se va recunoaște nivelul de studii ca atare.

    În schimb, echivalarea studiilor urmate în străinătate permite doar continuarea  studiilor într-un centru școlar spaniol, nu recunoașterea nivelul de studii ca atare. De exemplu, pentru a intra la universitate se cere echivalarea diplomei de Bacalaureat și vă va folosi doar pentru a intra la universitate, nu și pentru recunoașterea nivelului de studii pe teritoriul Spaniei.

    Ce studii se pot omologa sau echivala? Studiile urmate trebuie să fie în primul rând studii oficiale din țara de origine (acreditate de Ministerul Educației și Învățământului), trebuie să fie finalizate în întregime (fără nici un fel de restanțe) și trebuie să existe echivalență între studiile ce se cer a fi omologate și studiile corespunzătoare din sistemul spaniol, atât ca nivel academic, cât și ca durată și conținut.

    Căror studii din sistemul preuniversitar spaniol corespund studiile străine? Diploma de Educación Secundaria Obligatoria se obține dacă ați studiat timp de 10 (zece) ani în Spania și dă acces la studii de bacalaureat sau școli postliceale. Corespunde studiilor de învățământ obligatoriu din România, adică școala primară, secundară și primii doi ani de liceu. Astfel, omologarea diplomei recunoaște nivelul studiilor de 10 (zece clase), iar echivalarea dă dreptul la urmarea studiilor de bacalaureat.

    Diploma de Bachillerato se obține după terminarea celor 12 (doisprezece) ani de școală și dă accesul la Universitate. Astfel, omologarea recunoaște nivelul studiilor de bacalaureat, iar echivalarea dă dreptul la urmarea studiilor universitare. Atenție însă, omologarea acestora în cazul în care nu s-a promovat examenul de bacalaureat nu este posibilă. Se va omologa la nivelul de Educación Secundaria Obligatoria și va fi necesară fie la promovarea examenului de bacalaureat, fie puteți accede la cursuri de formare profesională.

    Școala postliceală din sistemul de învățămân spaniol corespunde celor două cicluri formative: Gradul Mediu care dă diploma de Tehnic sau Gradul Superior care dă diploma de Tehnic Superior. Studiile artistice profesionale de muzică și dans, care dau diploma de Tehnic, precum și gradul mediu și superior de arte plastice și design, care dau diploma de Tehnic sau Tehnic Superior. Studiile artistice superioare sunt echivalente studiilor universitare. La fel și în cazul studiilor sportive.

    Este foarte important să știți ce doriți să solicitați pentru ca omologarea sau echivalarea să se facă în mod corect, la gradul de studii cel mai înalt posibil, conform studiilor urmate.

    Cum se solicită omologarea sau echivalarea studiilor? Pentru a începe procedura de omologare sau echivalare a studiilor trebuie să prezentați cererea la Registru, împreună cu documentele privind studiile și dovada de plată a taxei corespunzătoare. Documentele privind studiile trebuie traduse în limba spaniolă de către un traducător autorizat în Spania și nu este necesară aplicarea Apostilei de la Haga pentru studiile urmate pe teritoriul Uniunii Europene. Termenul de rezolvare al dosarelor este de 3 (trei) luni în cazul studiilor preuniversitare.

    Ce se întâmplă în cazul studiilor universitare? În ceea ce privește studiile universitare, procedura privind omologarea, echivalarea sau convalidarea diplomelor de arhitect, inginer, licențiat, arhitect tehnic, inginer tehnic și diplomat, este prevăzută de Decretul Lege 967/2014, din 21 noiembrie.

    Omologarea se poate solicita doar pentru studiile care dau accesul la o profesie prevăzută în Anexa 1 din această lege, omologare fără de care nu s-ar putea accede la profesie, cum ar fi medici, veterinari, infirmieri, dentiști, farmaciști, arhitecți etc. Însă atenție, pentru unele profesii este posibilă condiționarea omologării de promovarea anumitor cursuri, practică profesională etc., în cazul în care programul formativ urmat nu corespunde pe deplin cu programul formativ spaniol. Pentru îndeplinirea acestor condiții se acordă un termen de 6 (șase) ani (articolul 16 alineatul 5 din textul legal citat anterior).

    Echivalarea se poate solicita fără probleme, însă aceasta nu dă acces la exercitarea profesiei în Spania, este de fapt o recunoaștere a studiilor la modul general. Convalidarea studiilor presupune recunoașterea parțială a unor studii cu scopul de a parcurge celelalte studii în sistemul universitar spaniol.

    De exemplu, dacă se solicită convalidarea cursurilor urmate la facultatea de Drept din România, se vor recunoaște parte din cursurile promovate, iar restul cursurilor se vor urma la facultatea de Drept spaniolă, unde apoi se va obține diploma de Licențiat în Drept, se va urma Masterul de Acces în Avocatură și se va realiza examenul național pentru a intra în profesia de avocat.

    Pentru fiecare profesie în parte, trebuie studiat tipul de procedură ce trebuie urmat în funcție de scopul ce se dorește a fi obținut (continuarea studiilor, recunoașterea nivelului de studii sau accesul în profesie). Termenul de soluționare al dosarelor în acest caz este de 6 (șase) luni, iar în cazul în care solicitarea a fost acceptată, se va elibera o Diplomă sau un Certificat de echivalare.

    Autor: Avocat Ioana Bratuleanu (Madrid) – Colaborator voluntar la Occidentul Românesc
    Avocat ICAM specializat în Drept internațional
    Telefon 0034.642.308.360
    Web: www.brilawabogados.es
    E-mail: secretaria@brilawabogados.es