Începând cu anul 2015, o colecție de lăzi săsești a cutreierat teritoriul românesc, apărând în cadrul a diferite evenimente și în incinta unora dintre cele mai importante instituții culturale din țară, precum Săptămâna Haferland, la Noaptea Europeană a Muzeelor de la Muzeul ASTRA din Sibiu sau la Muzeul Național de Istorie a României.
Scopul principal al acestei expoziţii a fost prezentarea tipologiei şi a modului în care acestea erau utilizate pe teritoriul transilvănean. Cele mai multe provin din secolul al XVI-lea, dar sunt și mai noi, din secolul al XXI-lea, confecţionate de meşteri dulgheri şi tâmplari.
Încă din primii ani ai civilizației, oamenii și-au mobilat locuințele cu obiectele de care aveau nevoie pentru a supraviețui, iar lăzile din lemn, numite și cufere, au devenit pe parcurs cea mai comună piesă de mobilier. De-a lungul timpului, cufărul simplu de depozitare a evoluat în diferite stiluri și a fost modificat pentru diferite utilizări. Acest obiect reprezintă și punctul principal de interes în multe legende românești, care au fost transmise de la o generație la alta, creându-se astfel în jurul lor mult mister.
Astăzi, cufărul încă reprezintă un obiect de mobilier popular în locuințe. Design-ul său nu s-a schimbat în ultimii 300 de ani. Cuferele sunt, de asemenea, o sursă de inspirație pentru domenii care sunt parte integrantă a lumii actuale, precum sectorul jocurilor video. În multe versiuni ale unor jocuri deja renumite, jucătorul trebuie să le caute ca într-un fel de vânătoare, iar în interiorul lor găsesc puncte care le măresc scorul și îi trimit în nivelurile următoare. Pe anumite platforme există și opțiunea de a colecta cufere nu numai în timpul jocului, ci și înainte și după ce se încheie sesiunea. Recompensele găsite în interior pot consta într-un tip de monede, pe care jucătorii le pot cheltui în jocurile pe care își doresc să le joace. Există șase tipuri de cufere de dimensiuni diferite și valori crescătoare.
În urmă cu 3.000 de ani în urmă, egiptenii dezvoltaseră deja metode avansate pentru construirea de cutii și cufere din lemn, cu balamale sub forma cozii de rândunică. Chiar și cei mai săraci egipteni foloseau cufere din lemn de stuf pentru a-și depozita lucrurile. În vremurile antice grecești și romane, oamenii de rând își păstrau lucrurile în cufere și cutii de lemn simple, în timp ce persoanele înstărite dețineau modele mai ornamentate. În Marea Britanie, în schimb, chiar și viața sașilor bogați era grea și, de aceea cuferele nu aveau nimic ieșit din comun. În general, acestea serveau atât ca mobilier, cât și pentru depozitarea ustensilelor, a armelor, a alimentelor, ori pentru a menține hainele curate și uscate. De scopul întrebuințării depindea și modelul fiecărui cufăr. Cele fără picioare erau mai ușoare pentru călătorie, fără să îngreuneze trăsurile. Cuferele cu picioare erau mult mai bune pentru a fi utilizate ca piesă de mobilier, pentru că păstrau conținutul mai curat și, prin adăugarea de plante aromate, puteau menține lenjeria și hainele departe de păduchi și molii. Lăzile de depozitare din lemn au, de obicei, capace plate, ceea ce le transforma și atunci – ca și acum – în scaune, iar lăzile călătoare erau adesea acoperite cu piele cerată, pentru a-și îmbunătăți rezistența la intemperiile vremii. Stejarul era materialul preferat pentru lăzile medievale din lemn, în timp ce nucul era un alt lemn obișnuit pentru lăzile din Franța, dar nu și din Anglia.
În afară de a fi cele mai importante obiecte dintr-o casă, aceste cufere timpurii din lemn au început să reflecte viața și statutul proprietarului, prin decorațiunile și sculpturile cu care erau înfrumusețate. Unele puteau să aibă frize, pe când altele erau împodobite cu arcade și rozete, cu precădere în perioada Renașterii. Mânerele mari din fier forjat manual erau un accesoriu aplicat pentru ușurarea transportului. Fiind vorba despre o perioadă de timp dintr-un trecut tumultuos, aceste obiecte erau construite pentru eventualitatea a diferite incidente. Dacă o armată invadatoare se apropia și o persoană trebuia să plece într-un timp foarte scurt, toate bunurile lor puteau fi încărcate rapid, știind că tot ce dețineau era în siguranță cu ei.
În secolul al XX-lea, stilurile de cufere s-au schimbat pe măsură ce s-a trecut la experimentarea a diferite stiluri, precum cel Art Deco. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, deoarece materialele erau rare, modele cele mai simple reprezentau cea mai bună variantă.
În zilele noastre există cea mai mare diversitate. Vechiul se îmbină cu noul, materialele sunt ușor de găsit, este nevoie doar să ne păstrăm interesul pentru aceste obiecte de mare valoare.
