După 39 de ani de la celebrul concert din 1984 în care Lepa Brena a sfidat cutumele vremii în ceea ce privește organizarea evenimentelor, artista a cântat din nou în Capitala Banatului.
Cea mai bine vândută solistă din istoria Balcanilor, cu peste 30 de milioane de albume comercializate în lumea întreagă, a concertat sâmbătă seara la Timișoara în fața a peste șapte mii de oameni. Înainte ca Lepa Brena să urce pe scena amenajată în parcarea unui centru comercial alături de trupa Slatki Greh, cei prezenți au avut posibilitatea de a viziona filmul documentar: ”Lepa Brena – pod peste timp 1984 – 2023”. Persoane de toate vârstele au participat la evenimentul care pentru unii a fost o întoarcere în timp, iar pentru alții mai tineri o bună ocazie de a o vedea pe scenă pe artista pe care până acum au ascultat-o doar pe internet. Lepa Brena a interpretat atât melodii vechi care au făcut-o consacrată, cât și piese noi pe care timișorenii le-au cântat și dansat. La final, cu lacrimi în ochi, artista le-a transmis celor prezenți:
”Vă mulțumesc foarte mult și țin să vă spun că astăzi ( n.r.: sâmbătă ), când am cântat în fața voastră mi-am adus aminte de concertul din 1984 de pe stadion, numai că atunci eram foarte tânără și nu am înțeles mare lucru, dar după atât de mulți ani înțeleg totul și sunt foarte bucuroasă că mă aflu aici. Vă asigur de toată prietenia mea și dragostea ce v-o port”.
Timișorenii au perceput concertul din anul 1984 desfășurat pe stadionul ”1 Mai” ca pe un moment de libertate într-o perioadă în care spectacolele erau de o cu totul altă factură. Atunci, tânăra interpretă din Balcani a fost plimbată pe pista stadionului, prin fața a peste 60 de mii de spectatori pe brațul unei mașini ce aparținea Întreprinderii de Electricitate, sfidând astfel cutumele vremii în ceea ce privește organizarea evenimentelor.
De ce a fost privit evenimentul din urmă cu 39 de ani ca un moment de libertate, vom încerca să explicăm în rândurile ce urmează.
Regimul comunist al lui Tito era unul mai liberal în comparație cu cel clasic, sau Stalinist. Diferența o făcea faptul că Josip Broz Tito nu a interzis în Yugoslavia mica proprietate țărănească, fapt care le-a permis celor din mediul rural să aibă un trai mai bun. În plus, funcționa micul comerț privat, iar yugoslavii aveau dreptul de a călători liber în occident și să lucreze acolo, fapt ce a adus un avantaj statului comunist, în care, mai devreme sau mai târziu, oamenii se întorceau. Privind în urmă regimul yugoslav era tot unul dur, dar mai liberal și cu produse de larg consum diversificate, fapt ce provoca invidia vecinilor comuniști. Era poate un regim mai colorat decât cel din Polonia sau România, iar bănățenii, în goana lor spre libertate, știau acest lucru.
Acum, după 39 de ani de la concertul care a scris o pagină de istorie, din motive lesne de înțeles, melodia ce în 1984 a produs furori, ”Zivela Jugoslavija” nu a fost cântată pe scenă, dar buzele multora au fredonat-o, așa cum au făcut-o și în urmă cu zeci de ani, visând la libertate, târziu, într-o noapte de vară.