În materialul care urmează vom vorbi despre istoria fostei cetăți dacice Apoulon, situată pe muntele Piatra Craivii, din apropierea comunei Cricău.
Locuitorii din cetatea Apoulon, sunt considerați întemeietorii orașului roman Apulum, ridicat în secolele II – III, în jurul sediului Legiunii a XIII – a Gemina.
La cetate, se poate ajunge pe traseul Alba Iulia – Șard -Bucerdea Vinoasă.
Cetate situată pe versantul Piatra Craivii (1078 sau 1083m), a fost ridicată de către daci în secolul I î.en.
Așezarea a fost denumită Apoulon, fiind considerată centrul dacilor appuli, oraș – cetate menționat de către geograful în lucrările sale “Consolatio ad Liviam” şi „Geographia”.
Numele tribului, mai precis rădăcina-apol, appel- aparţine grupului indoeuropean de cuvinte, însemnând putere, tărie, aşa încât termenul – appuli – are drept corespondent atributul de «cei viteji», «cei puternici». De la această bază (rădăcină) s-a format şi humele centrului locuit de appuli, Apoulon.
Cetatea a fost descoperită accidental în urma unor săpături arheologice în anul 1960, așezarea dacică a fost descoperită complet în urma altor excavații arheologice, care au avut loc timp de zece ani, 1961 -1971.
Cetatea era construită strategic, de aici putând fi supravegheat accesul spre munte și toată zona înconjurătoare.
Săpăturile arheologice au identificat pe vârful stâncii, o cetatea având dimensiunile de 67×36 m și că era clădită dintr-un zid gros de 3 metri.
Zidurile erau construite în tehnica specifică cetăților dacice din zona Munților Orăștiei (murus dacicus).
Materialul necesar confecţionării blocurilor de piatră cioplită a cetății Apoulon, a fost adus de la cariera numită „Cubelcărie” sau „Cobelcerie”, cum este numită de localnici în zilele noastre. Cariera se găseşte în apropierea satului Cricău, pe drumul ce duce la Craiva şi Piatra Craivii.
În sala 8 a Muzeului Unirii din Alba Iulia, a fos reconstituit cu ajutorul unor blocuri de piatră originale, o parte din zidul cetăţii Apulon (Piatra Craivii), considerată pe bună dreptate a fi strămoşul oraşului Alba Iulia.
Stânca, pe latura de sud – vest, a fost tăiată în terase, pe care s – au construit sanctuare, locuințe, ateliere, gropi de provizii sau cu depuneri de ofrande.
La Piatra Craivii, s – au descoperit trei sanctuare, dintre care două formate din șiruri de tamburi și un sanctuar circular.
După cucerirea Daciei de către romani, întregul complex de la Piatra Craivii a fost distrus.
Dacii rămași s – au refugiat pe actuala vatră a municipiului Alba Iulia, unde au format o nouă așezare cu numele de Apulum.
În Evul Mediu, pe stânca de la Piatra Craivii, a fost construită o nouă cetate, iar la ridicarea ei, au fost folosite materiale din vechea fortificație dacică.
Menționată documentar în 1272, sub denumirea de «Gastrum Kechkes» (Cetatea Caprei), cetatea era un castru regal, care avea în stăpânire satele de la poalele ei: Craiva, Ighiu, Cricău și o parte din Burcedea.
Lucrări de construcție a cetății, vor avea loc și în timpul voievodului Matei Corvin.
Cuib de haiduci și vânători organizate pentru Mihai Viteazul
Documentele din secolele XV şi XVI amintesc numeroase frământări, mişcări şi răscoale ale iobăgimii şi în special acelea de pe moşiile episcopiei şi capitalului din Alba Iulia. Ca să scape de obligaţii, iobagii fug de pe moşii încercând să se stabilească la oraşe sau trec, de cele mai multe ori, în Ţara Românească şi Moldova.
O parte din ei se transformă în haiduci care atacă conacele şi pe funcţionarii episcopiei, mai ales pe strângătorii de biruri.
În anul 1515, un document regal relatează că în cetatea de la Piatra Craivii se afla un cuib de asemenea haiduci pe care regele îl numeşte «peşteră a hoţilor şi fugarilor», care atacau moşiile episcopale şi nobiliare din jurul Albei.
Ei nu au putut fi învinşi numai după ce episcopul de la Alba Iulia a organizat o adevărată oaste a nobilimii comitatului Albei cu care a cucerit şi a dărâmat cetatea de la Piatra Craivii, cu aprobarea regelui, în 1515.
În anul 1600 marele Voievod Mihai Viteazul, în timp ce era la Alba Iulia, după cucerirea Transilvaniei, făcea dese vânători la Piatra Craivii, locuind, după unele documente, câtva timp la Cricău în clădirea numită «Magna curia», în prezent casă parohială prin cumpărare, numită şi astăzi de localnici «curtea mare».
Masacrul din 1602, își pierd viața 45 captivi executați de mercenarii lui Basta
Populaţia din împrejurimi a folosit ruinele ei ca loc de refugiu până în secolul al XVII-lea.
În anul 1602, mercenarii conduși de generalul Basta, masacrează 45 de captivi din Cetatea de la Piatra Craivii.
Cronicarul ardelean Wolfgang Bethlen relatează în cronica sa «De rebus transilvanis» un episod tragic petrecut între zidurile părăsite ale castrului de pe Piatra Craivii, în toamna anului 1602, când trupele de mercenari ale generalului Basta au măcelărit fără cruţare pe locuitori satelor din jur, refugiaţi de teama cumplitelor prădăciuni.
Cronicarul spune: «când soldaţii s-au apropiat de castru, ţăranii i-au întâmpinat cu pietre, suliţe, cuţite. Când s-au terminat grămezile de pietre, tâlharii s-au căţărat pe stâncă. S-a început un groaznic măcel, soldaţii nefăcând deosebire de vârstă şi sex. Unii sunt aruncaţi în prăpastia îngrozitoare, alţii rămân agăţaţi de colţurile stâncii iar ceilalţi au fost măcelăriţi pe loc. Până acolo au mers sălbăticiunile soldaţilor lui Basta încât nu au lăsat în viaţă nici măcar un copil din cei 45 de captivi».
În urma unor descoperiri arheologice, efectuate la cetatea medievală de la Piatra Craivii, a fost descoperită o groapă comună, având o dimensiune de 50/250/0,50 m, conţinând 16 schelete, 12 bărbaţi, 3 femei şi un copil, cele mai multe fără cap.
