Astăzi se împlinesc 106 ani de la nașterea omului politic Corneliu Coposu, o personalitate care a marcat istoria recentă a României.
A fost secretar al liderului țărănist Iuliu Maniu, a fost arestat în 1947 de regimul controlat de sovietici și a fost închis timp de 18 ani în închisorile comuniste. În decembrie 1989, în zilele Revoluției a reînființat Partidul Național Țărănesc, scos în afara legii de regimul comunist.
Este considerat cel mai mare om politic român al ultimelor trei decenii. A devenit de la începutul anilor 1990 liderul emblematic al opoziției împotriva Frontului Salvării Naționale, care căuta să monopolizeze puterea, confiscând Revoluția din decembrie 1989.
Viața și personalitatea lui Corneliu Coposu sunt evocate în această zi de Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet.
Corneliu Coposu s-a născut la 20 mai 1914 în satul Bobota, Sălaj
Avocat, secretar al lui Iuliu Maniu, apoi secretar general adjunct al Partidului Naţional Ţărănesc
A fost arestat la 14 iulie 1947, anchetat la sediul MAI Bucureşti. În mai 1950, trei ani după momentul arestării, printr-o decizie a MAI, pe baza decretului 6/1950, primeşte o condamnare de 24 luni, majorată apoi cu încă 24 luni. Abia după 7 ani de detenţie, este judecat şi condamnat de către Tribunalul Militar Bucureşti la 15 ani muncă silnică pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare” (art. 193/CP). A trecut prin închisorile şi lagărele de muncă: MAI Bucureşti, Malmaison, Piteşti, Văcăreşti, Craiova, Jilava, Capu Midia, Bragadiru, Popeşti-Leordeni, Rahova, Gherla, Aiud, Râmnicu-Sărat
Eliberat în iulie 1962, la expirarea pedepsei, i se stabileşte domiciliu obligatoriu în Bărăgan, în localitatea Rubla, până în 1964.
Soţia sa, Arlette Coposu, funcţionară la Ministerul de Externe, a fost arestată şi ea la 13 iunie 1950, implicată într-un proces fabricat, fiind acuzată de spionaj în favoarea Franţei. Condamnată la 20 de ani muncă silnică pentru „complicitate la crimă de înaltă trădare”, a fost eliberată abia în 1964. Sechelele detenţiei şi-au spus însă cuvântul, murind la doi ani după eliberare, în 1966.
După eliberare, Corneliu Coposu a păstrat legăturile de partid cu foştii colegi de închisoare, fiind urmărit în permanenţă de către Securitate. În ciuda acestui fapt reuşeşte, în 1987, să înscrie, în clandestinitate, PNŢ în Internaţionala Creştin Democrată.
După 1989 este conducătorul emblematic al opoziţiei care combătea perpetuarea structurilor comuniste şi monopolizarea puterii de către fosta nomenclatură.
Moartea sa, la 11 noiembrie 1995, a însemnat o imensă pierdere pentru democraţia românească.
Memorialul de la Sighet prezintă și un fragment din cartea “Mărturisiri. Corneliu Coposu în dialog cu Vartan Arachelian”, Fundația Academia Civică, 2014, pe care-l puteți citi AICI.
Puteți afla mai multe informații despre marele om politic pe site-ul Fundației Corneliu Coposu.
(Iuliu Maniu alături de Corneliu şi Arlette Coposu, la nunta lor. FOTO: Memorialul de la Sighet)
(Corneliu Coposu, Rugă. FOTO: Memorialul de la Sighet)
(Petre Mihai Băcanu, Nicolae Prelipceanu, Corneliu Coposu, Ana Blandiana, anii 90. FOTO: Memorialul de la Sighet)
(11 noiembrie 1995, fotografie de la înmormântarea lui Corneliu Coposu. FOTO: Memorialul de la Sighet)