Etichetă: secui

  • Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat hotărârea Guvernului prin care steagul secuiesc devenise drapelul municipiului Sfântu Gheoghe

    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat hotărârea Guvernului prin care steagul secuiesc devenise drapelul municipiului Sfântu Gheoghe

    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a anulat hotărârea Guvernului prin care steagul secuiesc devenise drapelul municipiului Sfântu Gheoghe, a anunţat miercuri, într-un comunicat, Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM).

    „Steagul secuiesc nu poate fi drapelul oficial al oraşului Sfântu Gheorghe, a decis Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aceasta a respins definitiv şi irevocabil recursul Guvernului şi a dat câştig de cauză Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş demonstrând că simbolul monoetnic pe care sunt reprezentaţi doar maghiarii nu poate reprezenta steagul municipiului Sfântu Gheorghe”, se precizează în comunicatul menţionat, conform Agerpres.

    Sursa citată precizează că demersurile de adoptare a steagului secuiesc ca steag al municipiului Sfântu Gheorghe durează de mai mulţi ani, FCRCHM pronunţându-se împotriva acestuia, pe considerentul că „are caracter pur etnic maghiar” şi solicitând includerea unor simboluri heraldice reprezentative şi pentru comunitatea românească.

    „În 29 iunie 2021, Guvernul României a adoptat o hotărâre prin care aprobă steagul secuiesc ca drapel oficial al oraşului, însă demersurile pentru modificarea drapelului au început în urmă cu mai bine de 10 ani. De-a lungul timpului, instanţele din Braşov şi Covasna au anulat hotărâri ale consiliului local Sfântu Gheorghe de adoptare a acestui drapel. În anul 2015, Forumul Civic al Românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş se pronunţa ferm împotriva acestui steag şi contesta proiectul de hotărâre privind steagul municipiului Sfântu Gheorghe pe considerentul că este reprezentativ doar pentru comunitatea maghiară, nu şi pentru românii care constituie aproape 25% din totalul populaţiei oraşului. Am precizat încă de atunci că steagul are caracter pur etnic maghiar şi am solicitat includerea unor simboluri heraldice reprezentative pentru comunitatea românească, precum un vestigiu dacic ori o monedă romană dintre numeroasele descoperite de-a lungul timpului pe teritoriul municipiului Sfântu Gheorghe”, se menţionează în comunicat.

    Totodată, se mai precizează că, în urma deciziei irevocabile a instanţei, se demonstrează că românii nu erau reprezentaţi pe acel steag, fiind necesară includerea lor pe orice formă viitoare de steag al municipiului.

    „Acum, instanţa de judecată a dat dreptate Forumului Civic al Românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, a respins definitiv şi irevocabil recursul şi a anulat HG prin care a fost adoptat simbolul local de la Sfântu Gheorghe, fiind unul în mod evident mono-etnic maghiar. Am demonstrat din nou că respectarea legilor şi a Constituţiei reprezintă principii de la care nu ne abatem! Instanţele au decis, dând dreptate demersului nostru că românii din Sfântu Gheorghe nu erau reprezentaţi pe acel steag, fiind necesară includerea noastră în orice formă viitoare a unui steag al municipiului”, se mai arată în comunicatul semnat de preşedintele FCRCHM, Dragoş Burghelia.

  • Ambasadorul Ungariei la Bucureşti, convocat la MAE în urma comentariilor preşedintelui Comisiei pentru Politică Externă din Parlamentul Ungariei privind îngrădirea de către România a dreptului arborării drapelului Ținutului Secuiesc

    Ambasadorul Ungariei la Bucureşti, convocat la MAE în urma comentariilor preşedintelui Comisiei pentru Politică Externă din Parlamentul Ungariei privind îngrădirea de către România a dreptului arborării drapelului Ținutului Secuiesc

    Ambasadorul Ungariei la Bucureşti a fost convocat, marţi, la sediul Ministerului Afacerilor Externe (MAE), pentru a i se comunica poziţia părţii române privind comentariile preşedintelui Comisiei pentru Politică Externă din Parlamentul Ungariei, Zsolt Németh, legate de pretinsa îngrădire de către România a dreptului arborării drapelului Ținutului Secuiesc.

    ”Ministerul Afacerilor Externe dezaprobă ferm comentariile preşedintelui Comisiei pentru Politică Externă din Parlamentul Ungariei, publicate ieri, 6 februarie 2023, pe pagina sa de Facebook, privind pretinsa îngrădire de către România a dreptului arborării drapelului aşa-zisului ţinut secuiesc. Ambasadorul Ungariei la Bucureşti a fost convocat, în această dimineaţă, din dispoziţia ministrului afacerilor externe Bogdan Aurescu, la sediul MAE român, pentru a i se comunica poziţia părţii române”, a transmis, marţi, MAE.

    Ministerul a subliniat, în acest context, că ordinea de drept din România consacră de dreptul persoanelor aparţinând tuturor celor 20 de minorităţi naţionale de a-şi folosi însemnele specifice în privat, precum şi în public, în cadrul unor manifestări culturale şi religioase specifice.

    ”În ceea ce priveşte însemnul aşa-numitului ţinut secuiesc, în România nu există nicio unitate administrativ-teritorială cu această denumire şi deci nici îndreptăţirea la vreun însemn oficial specific. Totodată, orice autoritate administrativ-teritorială din România are dreptul de a-şi stabili propriile însemne, care trebuie să fie reprezentative pentru ansamblul populaţiei rezidente în acea unitate administrativ-teritorială”, a arătat sursa citată.

    MAE a reluat ”insistent apelul la reţinere în declaraţiile din spaţiul public şi reaminteşte aşteptarea părţii române ca oficialii ungari să acţioneze cu responsabilitate în logica relaţiei strategice dintre cele două state, a Tratatului politic de bază din 1996 şi în dorinţa consolidării cooperării bilaterale în toate domeniile de interes, în beneficiul tuturor cetăţenilor români şi ungari indiferent de etnie”.

  • Ținutul secuiesc și oamenii săi

    Ținutul secuiesc și oamenii săi

    Impresiile  pe care le-am avut atunci când am ajuns pentru prima dată în regiunea cunoscută istoric sub denumirea de “Ținutul Secuiesc” (Terra Siculorum/Székelyföld, Szeklerland) au fost de emoție și uimire. Munții de aici (Harghita, Hășmaș, Gurghiului, Vrancei, Ciucului, Nemira) sunt când gravi și magici, când spectaculoși în intensitatea lor de verde și albastru, când tăcuți și triști, ca niște uriași încremeniți ca  după o durere nespusă, sau o bătălie pierdută. Ai sentimentul că întreaga fire trăiește, fie într-o presiune continuă (în pofida calmului aparent) fie că ascunde povești nesfârșite, perpetuate din generație în generație, fără de care, orice om, orice peisaj, orice respirație, și-ar pierde definitiv rosturile.  

    Întunericul pădurilor aparent de nepătruns se întrerupe dintr-o dată, pentru a lăsa loc unor reflexe neașteptate , care  învăpăiază orizonturile, cu o stranie luminozitate. Vânturile sunt aspre,  astfel încât calmul temperaturilor înalte piere imediat, alungat parcă, de o ceată de călăreți, aflată într-un galop nesfârșit și sălbatic.  Cu ochii pe o hartă de demult, îți dai seama că regiunea seamănă  cu o imensă tabără militară fortificată, greu de penetrat, peste care siluetele munților străjuiesc intransigente, ca niște forturi solide. Lemnul și piatra, stânca și albastrul cerului- creează o sinteză unică, amintind de acele blazoane  nobiliare, remarcabile prin simbolistica sugestivă.  Spre vârfurile munților șerpuiesc cărări, care devin din ce în ce mai greu de străbătut, dar care merită a fi explorate.  Probabil că au fost cândva și vulcani aici (cum aflăm din studiile geografilor), vechimea locurilor fiind  identificată,  cu o țesătură de legende. 

    Localitățile sunt în general de mici dimensiuni, pitorești și stranii, contopindu-se în zonele de munte, cu bogăția excepțională, pe care o oferă varietatea pădurilor. Există numeroase descrieri ale unor scriitori și oameni de cultură (fie proveniți din Secuime, fie cunoscători ai locurilor) care evidențiază poezia sobră și ( cu toate acestea) cald-învăluitoare, a peisajelor și localităților din Ținutul Secuiesc.

    Oamenii apar în variate ipostaze, când transportând cherestea către târguri, bântuind pădurile, vânzând neprețuitele ape minerale, care alcătuiesc din vremuri vechi, o altă bogăție a regiunii.  Dacă am avea curiozitatea să alcătuim un fel de album integrator al tuturor acestor descrieri, vom vedea că dincolo de valoarea lor literară diversă, ele conțin și o indiscutabilă  valoare socio-etnografică, care cuprinde și interesante sugestii psihologice.  Sunt instantanee gravate minuțios, în care fiecare detaliu este așezat cu grijă, ca într-un amplu basorelief, de un perfect echilibru al formelor. Oamenii lucrează lemnul, exploatează pădurile, călăresc pe niște cai de mici dimensiuni (însă extrem de rezistenți și agili), mână juncani, conduc căruțe încăpătoare, bine alcătuite, în care îngrămădesc provizii și mărfuri, ca niște adevărați exploratori, meniți a descoperi noi spații. Oameni ospitalieri, care consideră că fiecare călător care le solicita ajutorul sau găzduirea, este un trimis al Creatorului Suprem, oameni care nu vorbesc foarte mult, dar care prețuiesc vorbele cu tâlc și umorul  tonic, direct.  Pricepuți și interiorizați, melancolici cu măsură și impulsivi într-un chip nemaivăzut pentru cei obișnuiți cu traiul în câmpiile doborâte de secetă, capabili să meșterească și să inventeze mijloace inedite de supraviețuire, mândri și extrem de curați, secuii au păstrat mereu,  un fel de matrice tipologică de tip cazon, fără ca prin această expresie să se înțeleagă clișeul minimalizator, îndeobște utilizat într-o anumită literatură. 

    La nivelul discuțiilor obișnuite am auzit mereu, fie că secuii sunt cu mult mai curajoși și mai energici decât maghiarii ca atare, fie mai plini de viață și mai capabili să se bucure din toți rărunchii, atunci când Dumnezeu își întoarce fața către ei, fie mai ingenioși sau mai bravi, fără a fi lipsiți de unele accente de cruzime. Un spirit rebel, de sălbăticiune sceptică față de modernitate, combinat însă, cu o aplecare specială față de instrucție și școală,  cultură și autodepășire prin acumulări ale spiritului. Aflați la sute de kilometri depărtare  de nucleul maghiar, secuimea a trebuit să se adapteze și să reziste.

    Oamenii aceștia de proveniență asiatică, au devenit mai târziu credincioși creștini fervenți,  care nu au ezitat să ridice armele în apărarea Crucii.

    Pe de altă parte, atunci când încercăm să schițăm în câteva tușe psihologia predominantă a secuilor, trebuie să admitem că putem cădea cu ușurință în capcana generalizărilor , astfel încât, riscăm ca în loc de o analiză obiectivă, să producem  serii de clișee. Conștiința originii și istoriei comune, pare a fi axul în jurul căruia, destinul colectiv al secuilor  s-a sprijinit, cu o forță remarcabilă. În același timp, buchetul de percepții pe care cronicarii, istoricii sau oamenii de condei (generic vorbind) le-au avut față de secui, mărturisesc despre interesul special, pe care acest popor aparte l-a generat.  În majoritatea cazurilor se insistă pe diferențele care ar exista între secui și maghiari, dar aceste diferențe nu au în niciun caz un caracter fundamental, ci- trebuie interpretate (mai curând) în direcția unei particularizări speciale a secuimii, în sensul unei paradigme psihologic-comportamentale, care pune un accent special pe cultura libertății.  Se va contura (în cele din urmă) un interesant portret colectiv, al unui popor care disprețuia în cel mai înalt grad condiția de subordonare.

    Rebeliunile sunt frecvente și la o privire superficială, mulți au considerat că acest popor, pare a sta sub semnul unei anarhii structurale de expresie. El se manifestă exploziv , prin acte de cruzime și pot transmite celor cu care se confruntă, sentimentul prezenței unei forțe telurice, de o periculoasă imprevizibilitate. Alții i-au judecat  aspru pe secui, considerându-i neguvernabili,  dominați de un egoism colectiv acut, neurmărind decât atingerea (prin orice mijloace) a propriilor scopuri. Manifestau un fel de detașare ciudată față de moarte, explicabilă poate și prin pietismul lor sincer, iar unii observatori detectau în reacțiile pe care le aveau în  anumite momente de cumpănă- efectele unui anumit primitivism psihologic. Dar nu era vorba de nimic în acest sens, ci- mai curând de o manifestare a unor suflete simple, nealterate de complicații inutile,  înclinate să recepteze viața în termeni cât se poate de clari. Secuii se mândresc cu umorul lor sănătos , presărat pe alocuri cu accente caustice și impresionau și prin atracția pentru aspectele magice ale existenței, concretizate într-un folclor de o neobișnuită bogăție imagistică. S-au considerat mereu un fel de popor aparte, categoric asociat maghiarimii în cele mai importante episoade ale istoriei sale complicate, dar totuși diferiți, printr-un fel de patriotism de esență tribală, propriu de altfel, mai tuturor comunităților de graniță.  Un fel de panteism  s-a asociat întotdeauna creștinismului asumat cu intensitate , în felul lor de a privi lumea și derularea evenimentelor.

  • Imnul secuiesc, sau cum s-a rostogolit în presă un non-subiect

    Imnul secuiesc, sau cum s-a rostogolit în presă un non-subiect

    Toată presa, de-a lungul și de-a latul țărișoarei, s-a dat de ceasul morții să relateze cum bandiții ăia din secuime – reprezentând NAȚIONALA ROMÂNIEI!!!! (văleuuu, maică, ce afront!) și-au permis să fredoneze imnul Ținutului Secuiesc la finalul unei partide de hochei în care echipa noastră juca împotriva echipei ”lor”. Mai că nu ne-au spus cum nesimțiții au venit călare pe crosele de hochei să ne fure Ardealul. Fiindcă ei ni-l tot fură și iar îl fură, asta dacă ar fi să dai crezare unor prea înfierbântați naționaliști care văd la orice colț unguri stând cu lopățica în mână și săpând în sfântul pământ ardelenesc pe care apoi îl duc pe nevăzute la ei, în pustă.

    Dar, așa după cum bine știm, diavolul stă în detalii, iar când te uiți la detalii observi că povestea a fost nu doar exagerată, ci umflată bine de tot pentru a umfla la rându-i ”ratingul” cam fleșcăit al unora.

    Întâmplarea asta mă face să mă gândesc din nou la analogia aia cu nevasta geloasă care vede peste tot curve gata să-i fure bărbatul, fără a-și da seama că o astfel de atitudine arată, în primul rând, propria-i slăbiciune și neîncredere în ea însăși. Auzi, fă, lasă-l să se ducă!!! Dar ai grijă să faci în așa fel încât să știe că tot aici e zeama aia bună și tot aici e patul cald și mai știi tu ce…, care îl așteaptă gata să îl încălzească la trup și suflet!!!

    Dar, revenind la imnuri, merită spus că la partida cu pricina a fost prezent UN SINGUR jurnalist român, el fiind de altfel singurul ziarist român acreditat la Campionatul Mondial de hochei din Slovenia. Este vorba despre Emil Hossu-Longin, un jurnalist de sport onest și care are nu mai puțin de 32 de ani de experiență. Or el, fiind ACOLO, spune pentru gsp.ro, negru pe alb, că ”jucătorii nu au cântat nimic! Eu nu i-am văzut cântând! Apoi, ca să detaliez un pic, momentul respectiv s-a repetat la finalul fiecărei partide. Este, de fapt, un obicei moștenit din campionatul intern: suporterii din Miercurea Ciuc și din împrejurimi cântă acest cântec, iar jucătorii de origine maghiară stau pe gheață și se uită la galerie. E felul lor de a le mulțumi fanilor pentru susținere. În hochei nu se cântă imnurile la început, ci după meci, când se intonează doar imnul echipei câștigătoare. Noi n-am câștigat niciun meci, nu s-a intonat imnul României, dar există acest obicei ca jucătorii să vină în fața galeriei, iar suporterii să fredoneze acel cântec al Ținutului Secuiesc. Așa a fost la toate cele 4 meciuri, nu doar la ultimul, cel care a declanșat scandalul.”

    Relatare onestă, seacă, clară, fără echivoc. De acolo, din sală. Dar dacă scrii așa ceva nu faci trafic, nu interesează pe nimeni. Așa că, pe principiul ”nu lăsa adevărul să stea în calea unei știri senzaționale”, onor jurnaliștii de tejghea au fabricat repede o ”NUCLEARĂ”, că parcă așa le zice știrilor ăstora. Iar politicienii au luat rapid hapul, că mereu este nevoie de capital electoral și de imagine, iar temele naționaliste sunt perfecte pentru ”degrabă temătoriul” popor român, nu-i așa?

    Tema asta este însă un non-subiect. Da, da, chiar așa este!!! Și spun asta cu riscul că se vor supăra iar gherțoii care se tăvălesc în chinuri, vezi doamne, de iubirea pe care o nutresc țărișoarei ăsteia. Bă băieți, nu vă fură nimeni nimic, nici dacă ăia cântă imnuri de trei ori pe zi și o dată seara!!! Lasă-i, bre, să cânte! Ce ai cu ei? De ce să nu aibă dreptul ăsta, așa cum și sașii își cântă imnurile, inclusiv imnul Transilvaniei, pe la toate adunările lor. Bre, mai răsfirați! Și vă scriu aici folosindu-mă de limbajul pe care știu că îl înțelegeți bine. Mai schimbați, bre, placa asta răsuflată cu ăia care ne ofensează dacă își vorbesc limba, dacă își sărbătoresc eroii și își folosesc simbolurile proprii. Bre, vă zicem noi – că suntem ardeleni și bănățeni care trăim aici cu ei împreună de vreo 1000 de ani – nu pleacă nicăieri cu Ardealul !!! Puteți înfuleca în continuare micul, puteți scuipa sămânța liniștiți și puteți pune maneaua cea mai tare, mai tare, mai tare (cu ecou așa), că ăștia nu vă iau nimic. Aci e Ardealul și aci rămâne, bă băieți !!! Și noi tot aci!!! Fiți bre mai cu tact, demonstrați că amanta, seducția, e doar o curvă, iar voi sunteți soția aia bună ce mereu are un cuvânt cald pentru soțul care, da, poate mai trage din când în când cu ochiul la bunătățile ungurești de peste pârleaz, dar niciodată nu pleacă să guste din gulyás-ul de acolo.

    Schimbând tonul și adresarea, aș mai spune că pe noi, aici în Ardeal, ne interesează mai degrabă cum ne rezolvă guvernul problemele economice, cum ține în frâu prețurile care zici că s-au suit pe caii nărăvași ai secuilor și sar tot mai sus, sau cum rezolvă chestiuni care rod din temelii țara, așa cum e corupția generalizată, inegalitățile tot mai mari între unii români și alți români, sau lipsa de perspective care face ca generațiile tinere să își dorească în primul rând să plece cât văd cu ochii.

    Așa că, până la a ne tăvăli în chinuri pentru că unii cântă, poate ar trebui să ne tăvălim pentru a găsi soluții să fim mai buni, mai înțelegători și mai deschiși la minte, iar politicienii să găsească soluții de a fura mai puțin și de a face mai mult bine țării din care fac parte și români și unguri și sași și romi și slovaci și sârbi și ruși lipoveni și câte și mai câte alte nații care au tot dreptul să-și păstreze tradițiile, limba, credința, imnurile și obiceiurile și să fie în același timp buni cetățeni români.

  • Problema identităţii secuieşti scindează Consiliul Naţional Secuiesc

    Problema identităţii secuieşti scindează Consiliul Naţional Secuiesc

    Problema identităţii secuieşti scindează Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) – aceasta a devenit un subiect de actualitate în urma faptului că peste o lună începe recensământul din România, scrie cotidianul maghiar „Krónika”, în ediţia sa de marţi.

    Ziarul relatează că un grup format în cadrul CNS a solicitat, pe un ton nervos, demisia preşedintelui Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), Balázs Izsák. Grupul s-a plâns de faptul că acesta le-a cerut secuilor să se declare maghiari – aşa cum a făcut şi la recensământul din 2011.

    Potrivit vicepreşedintelui CNS, Géza Borsos, poziţia preşedintelui CNS reprezintă o crimă împotriva identităţii secuieşti şi a existenţei acestei comunităţi. Borsos a subliniat că până în 1876, secuii au practicat toate formele de existenţă statală.

    “Secuii sunt cel mai loial popor al Coroanei. Şi acum ar urma ca aceştia să fie şterşi, din pix, de pe harta etnică a României?” – a întrebat Géza Borsos.

    Potrivit reprezentantului CNS din scaunul Gheorgheni, abordarea preşedintelui CNS – potrivit căreia secuii sunt cei care trăiesc în Ţinutul Secuiesc şi vorbesc limba maghiară – este una greşită. În opinia sa, exprimarea identităţii secuieşti este importantă nu numai din punct de vedere emoţional, ci şi pentru că în timp ce drepturile minorităţilor sunt garantate de state, drepturile popoarelor sunt codificate în dreptul internaţional.

    “De fapt, din punct de vedere ideologic, Balázs Izsák nu şi-a asumat decizia adunării naţionale secuieşti potrivit căreia comunitatea secuiască este un popor şi trebuie să continue lupta pentru autonomie în baza dreptului său la autodeterminare”, a subliniat Géza Borsos.

    Preşedintele CNS, Balázs Izsák, a declarat pentru “Krónika”: grupul doreşte tratarea în mod contradictoriu a identităţii secuieşti şi a celei maghiare. Politicianul a adăugat: el tratează identitatea aşa cum au făcut-o părinţii şi bunicii săi. În faţa ofiţerului de stare civilă, tatăl său l-a declarat ca fiind de etnie maghiară, însă l-a crescut, apoi, ca pe un secui conştient de sine.

    Potrivit preşedintelui CNS, faptul că un număr mic de secui care ar reieşi în urma recensământului ar fi dezavantajos în lupta pentru autonomie “este doar o invenţie”.

    “Atunci când Parlamentul României a respins proiectul de statut al autonomiei Ţinutului Secuiesc, nu a menţionat, absolut deloc, că ar fi făcut-o pentru că, potrivit datelor recensământului, puţini oameni ar fi declarat că sunt secui”, a spus Balázs Izsák.

    A amintit, totodată, că potrivit proiectului de statut al autonomiei Ţinutului Secuiesc, elaborat de CNS, autodeterminarea Ţinutului Secuiesc este necesară pentru a proteja identitatea maghiară a secuilor.

    “Am votat cu toţii pentru asta, inclusiv cei care acum se prefac că nu au votat asta. În cadrul referendumului pe care l-am organizat (cu urne mobile), acest lucru a fost confirmat de aproximativ 200 000 de secui”, a amintit preşedintele CNS.

    La sfârşitul lunii ianuarie, preşedintele CNS a emis, din nou, poziţia pe care a avut-o şi în urmă cu 11 ani, încurajând secuii să se declare maghiari la recensământ. A amintit că ideologii naţiunii române au încercat, deja în perioada interbelică, să delimiteze secuii de maghiari, pentru a încerca, apoi, să îi asimileze ca fiind un grup etnic de origine română. În urma loialităţii secuilor şi a faptului că şi-au asumat identitatea maghiară, această încercare a eşuat. În opinia sa, unele elemente ale acestei gândiri de politici naţionale româneşti mai dăinuie şi acum, după căderea de la 1989 a regimului.

    În România, prima fază a recensământului începe la data de 14 martie, populaţiei fiindu-i oferită şi posibilitatea de a completa formularul de recensământ personal, pe o interfaţă online. În ultimele săptămâni, pe reţelele de socializare au avut loc dezbateri aprinse pe marginea chestionarului de recensământ supus dezbaterii publice, care oferea 6 subcategorii pentru naţionalitatea română, 5 pentru cea germană şi 13 pentru cea romă, în timp ce naţionalitatea maghiară nu avea subcategorii. În urma dezbaterilor, în chestionar a fost inclusă, la naţionalitatea maghiară, şi subcategoria secuilor.