Un nou incunabul din 1492 poate fi văzut la Muzeul Naţional Brukenthal – Palatul Brukenthal din Piaţa Mare din Sibiu
Proiectul iniţiat de Alexandru Constantin Chituţă şi Alexandru Munteanu, susţinut de Ministerul Culturii şi Institutul Naţional al Patrimoniului INP urmăreşte promovarea celor 422 de incunabule aflate în colecţia Bibliotecii Brukenthal.
Publius Virgilius Maro, Opera cum Seruii Mauri Honorati grammatici, Aelii Donati, Christophoro Landini atque Domiti Calderini Commentariis. Nurnberg, Anton Koberger, 1492, in-4°ËCultul AntichităţiiË, după cum numea Horst Bredekamp obsesia modernilor (autori din secolele XVI-XVIII) pentru Antichitatea greco-romană, a fost un fenomen cultural european de durată lungă, care s-a concretizat în multiple feluri, în numeroase creaţii literare şi artistice secole la rând.
Printre autorii antici cei mai citiţi în Epoca Modernă se numără Virgiliu (70-19 î.e.n.). De la descrierile idilice, tragice şi didactice ale lumii rurale din ale sale Bucolice şi Georgice la eroismul elogiat în Eneida, operele acestui poet roman au fost mult timp o prezenţă comună pe piaţa europeană a cărţii şi implicit în bibliotecile private din acele vremuri. Samuel von Brukenthal a avut în biblioteca lui circa 30 de ediţii cu operele anticului. Majoritatea au fost tipărite în secolul al XVIII-lea în oraşe precum Amsterdam (1746), Paris (1760, 1767), Roma (1763), Leipzig (1788, 1789) şi Birmingham (1757), această din urmă ediţie ËîmbrăcatăË de Samuel von Brukenthal în coperţi din piele fin prelucrată, pe care baronul a ţinut să-şi ştanţeze şi blazonul.
Însă cea mai veche carte cu opera lui Virgiliu pe care a avut-o Samuel von Brukenthal, încă dinainte de anul 1780, este o ediţie apărută la Nurnberg în 1492. De dimensiuni medii, cu o iniţială iluminată (aurită) colorată în nuanţe roşii, verzi şi albastre puternice, ea a fost tipărită de unul dintre magnaţii pieţei de carte din Germania acelor vremuri, Anton Koberger. Mult mai târziu, în secolul al XVIII-lea, exemplarul lui Brukenthal a căpătat şi o frumoasă copertă din piele marmorată, cu ornamente aurite dispuse pe cotor.
În ceea ce priveşte conţinutul volumului, exemplarul de la Sibiu conţine principalele scrieri ale poetului antic: Eneida, Bucolicele şi Georgicele. Pe lângă acestea, în ediţie au fost incluse şi comentarii la operele lui Virgiliu. Aceste studii critice aparţin unor erudiţi din Antichitatea târzie (secolul V e.n.), Maurus Honoratus Servius şi Aelius Donatus, dar şi din secolul al XV-lea: Christophoro Landino, un contributor din prima linie la renaşterea florentină, şi Domizio Calderini, mult timp un apropiat al papei Sixtus al IV-lea.
Frumoasa ediţie cu opera lui Virgiliu poate fi admirată la etajul al doilea din palatul Brukenthal din Piaţa Mare între 14 iunie şi 14 iulie 2024.
Dragă Adrian, îți mulțumesc pentru întrebare. Acum…întrebarea pe care mi-o pun eu, în fiecare zi, este: când voi reuși, oare, în viața asta, atât de scurtă, să duc la bun sfârșit, să desăvârșesc tot ce mi-am propus să realizez…Deocamdată sunt concentrat pe finalizarea înregistrărilor pentru noul meu album “Magic”, înregistrări pe care a trebuit, de multe ori, să le întrerup, fiind destul de des plecat cu turnee prin țară, sau având de rezolvat, de editat alte lucrări audio-video, la mine în studio. Toatea astea cer timp, timp, timp…Mă gândeam să compun o piesă cu titlul…”Magazin – vindem timp”… Dacă ai auzit de un asemenea magazin, te rog să mă anunți. Sunt convins că timpul este marfa cea mai căutată…din toate timpurile…
Îți ai reședința în Buzău, cum mai stă municipiul la capitolele evenimente mondene?
Într-adevăr, în ultima vreme, locuiesc mai mult la Buzău, orașul meu de origine, eu fiind și jumătate moldovean, după locul meu de naștere: Bacău, unde am copilărit nouă ani. Aici, la Buzău, o am pe mama mea și îi mulțumesc lui Dumnezeu. Sper să trăiască cel puțin cât a trăit mama ei, Anica, peste o sută de ani…
Îmi displace cuvântul “monden”, deoarece are o definiție extrem de negativă, din punctul meu de vedere…și nu numai al meu. Despre muzică, artă, în general, nu se mai vorbește la modul profesionist, serios, cu sinceritate. Nu mai avem, aproape deloc, cu mici excepții, emisiuni radio-tv, ziare, reviste de specialitate, în schimb avem…cancan și…monden…în exces. Bârfă, denigrări, bășcălie, ducerea în derizoriu a artei, a culturii, a educației, a istoriei, a credinței, a frumosului, a normalitații, a adevărului, a iubirii… E un dezastru.
Mă interesează doar evenimentele culturale, care, din fericire, în județul nostru, văd că sunt în creștere. E adevărat, uneori mai timid, dar sunt. Să sperăm că ne aflăm pe un drum bun, ascendent și că ne vom reveni din intunericul ăsta în care am intrat de câțiva ani încoace. Sunt convins că toți cititorii tăi sunt oameni inteligenți și știu despre ce vorbesc. Așa că nu mai insist cu detaliile. Dacă nici acum, în al 12-lea ceas, nu ne-am trezit, înseamnă că suntem pierduți pe veci. Cu toate astea, eu rămân încrezător…Există o vorbă: speranța moare ultima. Însă, eu spun, la fel ca mulți alții: speranța nu trebuie să moară niciodată.
Au trecut pandemiile pământului, au trecut restricțiile, ce crezi, pe plan artistic, ne îndreptăm pe calea cea bună, ne revenim?
Of, Doamne… Au trecut o pandemie, o restricție, sau mai multe… Dar, nu vezi că vin altele și altele și iar altele…sub tot felul de forme noi, împachetate frumos, împodobite cu multe sclipiciuri și luminițe înșelătoare… Nu, Adrian. Să nu ne înșelăm, sau…cum e vorba…să nu ne îmbătăm cu apă rece. Vigilența, în fața acestor nedreptăți, manipulări, trebuie să rămână, permanent, trează.
Revenirea artistică nu se va putea realiza niciodată fară această permanentizare a conștiinței față de adevăr. Am o speranță, când văd că lumea începe să se trezească.
Cei care ne programează tot felul de rele, până la nivelurile cele mai intime ale vieții noastre…de fapt, se tem tocmai de această trezire a conștiinței oamenilor.
Așa a fost mereu de-a lungul istoriei umanității. Deci, trezirea!!!
Deții un palmares muzical impresionant, spune-ne, cum a pornit totul, pe cine moștenești, cine te-a îndrumat să iei calea muzicii?
În primul rând, părinții mei au avut influența cea mai mare în a porni pe drumul muzicii, din copilărie. De la mama mea, Stanca, am moștenit pasiunea pentru poezie, literatură, în general, iar de la tatăl meu, Stan, muzica și sportul.
Primul instrument, pe care l-am învățat de la tatăl meu, la vârsta de trei ani, a fost muzicuța.
De la vârsta de șase am început să studiez, rând pe rând, vioara și pianul.
Un rol important l-a avut și educatoarea mea de la grădinița din Bacău, d-na Mihăilescu. Ea a insistat, la părinții mei, să merg la școala de muzică sau desen. Iată cât de important este să le deschizi copiilor, cât mai devreme posibil, acea poartă, acel drum spre adevărata direcție vocațională. Ei trebuie ajutați să descopere și să dezvolte talentul pe care îl au, din naștere, de la natură, de la Dumnezeu, încă din primii ani ai existenței lor.
Ingredientul lui Laurențiu Cazan stă atât în școală cât și în autodidactare. Cât s-a folosit de școală și cât de autodidactare?
Ei, ăsta e un subiect care ar merita o dezbatere mult mai largă.
Eu îți spun doar atât: școala, spiritul autodidact, talentul sau harul de la Dumnezeu, pe care îl ai din naștere…toate astea sunt extrem de importante, însă ceea ce contează, cu adevărat, cel mai mult este… rezultatul. Vezi Pilda talanților Matei 25:14-30. Oricum, pentru cel ce iubește cu adevărat muzica… studiul, învățătura, curiozitatea de a afla mereu și mereu lucruri noi din universul infinit, nu se vor opri niciodată.
Motivele noastre de a pleca în străinătate sunt infinite. În România erai într-o deplină ascensiune. Ne macină curiozitatea, ce te-a determinat să pleci în Olanda?, revenirea în țară ți-a fost greoaie, fanii te uită, cum e?
Normal, în viața unui artist nu ar trebui să conteze nici plecările și nici revenirile… Spiritul unui artist adevărat trebuie să ramână viu, activ, oriunde s-ar afla. Desigur, mediul în care trăiești are o influență asupra creației tale, dar nimic nu ar trebui să te oprească din activitatea ta, din mersul tău înainte, cu speranță. Asta e o provocare cu care se confruntă, majoritatea artiștilor, din toată lumea și dintotdeauna.
Plecarea mea în țări străine, respectiv Olanda, a fost motivată de dorința de cunoaștere, de a întâlni oameni, locuri, oprtunități de extindere a activității mele artistice, la nivel european și nu numai. E ceva normal, firesc. Celebra trupă engleză, The Beatles și-a început cariera în Germania și apoi, mai târziu, a cunoscut succesul la nivel mondial, de exemplu. Mozart a cutreierat, încă din copilărie, prin multe locuri, departe de casa lui, pentru a se face cunoscut. Exemplele sunt foarte, foarte multe în sensul ăsta.
Cineva a spus că a cutreiera, a cunoaște și a ințelege în profunzime o țară înseamnă mai mult decât a citi o bibliotecă întreagă.
Artistului… îi stă bine cu drumul…
De altfel, depărtarea îți aduce dorul în suflet, în inimă…
Se spune că dorul de țară este cel mai devastator, fiindcă include mai multe doruri: de casă, de mamă, de tată, de frați, de surori, de rude, de prieteni, de vecini, de natură… Și așa vine inspirația… Departe de casă am compus piesele “Mamă”, “Și iarăși voi zbura”, “Al cincilea anotimp”, “Pescărușul”, “Say Something” și multe altele.
Care este fericirea actuală a lui Laurențiu Cazan și care este nefericirea lui?
Fericirea, nefericirea, sunt două noțiuni, în viziunea mea, destul de abstracte.Ele se află permanent într-o competiție, într-un joc al destinului. Lupta dintre bine și rău. Asta este marea dilemă a noastră, de la începutul lumii… Și iar și iar ne întrebăm: oare de ce nu există numai bine pe Pământ? Cine a creat binele și cine a creat răul? Binele poate exista fără rău? Dar răul fără bine? Astfel… înțeleg că trebuie să fac o balanță între cele două, să-mi găsesc un echilibru, pentru a supraviețui, fiindcă în viață nu există numai rău sau numai bine…
Oricum, deasupra tuturor lucrurilor, a analizelor… muzica reprezintă pentru mine un motiv real de a fi fericit.
Avem constant bucuria să te audiem pe posturile naționale de radio cu melodia „Say something”. De ce nu îndrăznești să ne delectezi și cu alte melodii?Ai, totuși, atât de multe de spus…
Asta e o mare problemă a “politicii” majorității posturilor de radio și televiziune. Nu vor și nu vor să te promoveze decât cu maxim o piesă sau două, pe care le consideră de notorietate. Situația asta nu mă vizează doar pe mine ci pe majoritatea artiștilor. Le trimit, de ani și ani, piese noi sau mai vechi. În zadar… Norocul este că avem la dispoziție rețelele de socializare și acolo pot să promovez ceea ce vreau. Așa că intrați la paginile mele de Facebook, Instagram, Twitter sau X și la canalul meu de YouTube. Și bineînțeles, nu uitați să vă înscrieți.
Pe ce cale o ia muzica, ce părere ai de ultimele festivaluri Eurovision?
Asta chiar este o întrebare retorică. Nu vreau să atac inteligența cititorilor tăi. Știu și ei adevărul. Sunt sigur. Dar, dacă, totuși, vrei un răspuns, îți spun așa: Lumea muzicală a fost dintotdeauna împărțită în buni și răi, în talentați și netalentați, în genii și impostori. La fel este și acum. Ăsta e adevărul. Ne luptăm, în continuare cu această realitate, vrem, nu vrem, ne place sau nu ne place.
Problema este că, acum, avem un declin mult mai mare, care excede zona muzicală, culturală. Avem o mare problemă la nivelul civilizației umane, în întregime. Și asta este foarte grav. Așa cum am mai spus : Trezirea!!!
Despre Eurovision… S-a transformat, încet, încet, de mai mulți ani încoace, într-o ideologie, care nu mai respectă valorile muzicale reale. Denumirea corectă este Eurovision Song Contest… În traducere, înseamnă că ar trebui să fie vorba, în primul rând, de un concurs de… cântec, de melodie, de compoziție. Desigur, tot ceea ce însoțește un show, într-o competiție ca asta, e important: dans, costumație, lumini, sunet, regie de filmare ș.a.m.d.
Dar… piesa aflată în concurs ar trebui să fie principalul element în evaluarea unui clasament.
Din nefericire, de la an la an, au dus în derizoriu esența inițială a acestui eveniment artistic. Așa se face că interesul, la nivelul european, mondial, a scăzut tot mai mult. Se poate vedea numărul din ce în ce mai mic de vizualizări pe internet, la fel și ratingul diminuat al televiziunilor care transmit această competiție.
Uite ce au făcut și cu Cerbul de Aur din Brașov… Era o poartă culturală uriașă de deschidere a României spre lume… An de an l-au dus în derizoriu… până la desființare… Sper să nu fie definitiv și să revină din nou… Dar să revină nu cu nonvalori și falsuri de pe la noi sau de prin străinătate, pe bani foarte mulți ci… cu artiști adevărați care să promoveze frumosul, adevărul, iubirea.
Da, știu, visez, dar sunt absolut convins că nu sunt singurul visător. John Lennon spune, tare frumos, în celebrul său cântec “Imagine”: “You may say I’m a dreamer, but I’m not the only one” (Ai spune că sunt un visător, însă nu sunt singurul). Și… amintindu-i pe englezi, ei au o vorbă foarte ințeleaptă, care îmi place foarte mult: “As long as I can dream, I am alive” (Atâta vreme cât visez, sunt în viață)
Sunt destul de mulți tineri care vor să ia calea scenei. Ce îi sfătuiești? (timpul triază, cum ar putea să reziste, să își îndeplinească țelurile, dorințele?)
Dintre toate întrebările, asta e cea mai grea. Fiindcă are legătură cu un sfat pe care ar trebui să-l dau copiilor, adolescenților, tinerilor, în general. Or, e tare greu, e tare complicat. Așa a fost mereu… însă… acum, în vremurile pe care le trăim… e cu atât mai greu, mai complicat… În ziua de azi, mulți dintre ei, din nefericire, cu timpul, renunță la visul lor, la pasiunea lor, la drumul vocației lor, conform talentului pe care îl au… De ce? Deoarece constată, cu amărăciune, că nu au niciun viitor în față…
Acum, în lumea artistică ai două opțiuni:
1. Să faci compromisuri, să te prostituezi, să accepți până și schimbarea identității tale, pentru promovarea unei imagini impuse, pentru unele beneficii materiale.
2. Să mergi înainte cu adevărul, cu arta reală, curată, sinceră, fară compromisuri, dar… cu marele risc al lipsei de promovare, cu denigrări, ignoranță, bârfe, cancanuri și mai ales… sărăcie.
Provocarea este uriașă. E adevărat, mirajul scenei, dorința de a fi vedetă, în cetrul atenției, fără să cunoască și consecințele unui asemenea statut, atrag pe mulți. Însă, nu știu dacă unu la sută, cel puțin la noi, au șansa de a promova muzica adevărată, valoroasă și… să cunoască succesul la publicul larg, să cunoască succesul financiar.
Totuși, dincolo de toate astea, un sfat, pentru oricine, l-am dat mereu și îl dau și acum: Indiferent că vrei să faci sau nu carieră din muzică sau sport, continuă în a cânta, în a alerga, în a te juca, în a hoinări, în a cutreiera munții, în a dansa, în a-ți îmbrățișa părinții, frații, surorile, rudele, prietenii, vecinii, în a îmbrățișa un copac, în a mângâia un animăluț, o floare, în a te bucura de răsăritul soarelui, de strălucirea stelelor, de mirajul poveștilor spuse la gura sobei, de frumusețea unei poezii. Continuă să iubești!!!
Toate astea vor fi mereu suportul imunității tale spirituale și trupești, for fi fundamentul unui caracter adevărat.
Pe unde vom avea prilejul să îl vedem pe Laurețiu Cazan într-un oarecare viitor?
Vă aștept luni, 24 Iunie, la Festivalul Drăgaica din Buzău. Urmează mai multe concerte în București, Brașov și alte orașe. Unele sunt în negociere. De aceea, vă rog să umăriți activitatea mea pe rețelele mele de socializare Facebook, Instagram, Twitter – X, YouTube pentru a fi la curent. Să vă bucurați de sănătate maximă și iubire, cât cuprinde!!!
Cei patru membri ai emblematicului grup pop suedez ABBA s-au reunit vineri pentru a primi una dintre cele mai importante distincţii ale ţării, „Ordinul Regal Vasa”, în cadrul unei ceremonii care a avut loc la palatul regal din Stockholm, relatează Reuters şi SkyNews, conform News.ro.
Anul acesta, Suedia a reluat acordarea de ordine cavalereşti suedezilor, după o pauză de 50 de ani.
Anul 2024 marchează, de asemenea, împlinirea a 50 de ani de când ABBA a câştigat finala concursului Eurovision Song Contest din Marea Britanie, în 1974, cu piesa „Waterloo”, ceea ce i-a adus în atenţia mondială.
Musicalul „Mamma Mia!”, compus de Ulvaeus şi Andersson şi bazat pe cântecele lor, a fost văzut, de la premiera sa, în 1999, de peste 70 de milioane de oameni din întreaga lume, potrivit creatorilor săi. De asemenea, a dus la două filme de succes.
Ulvaeus a declarat pentru televiziunea suedeză TV4 după ceremonie că s-a simţit „foarte emoţionat” când a primit ordinul, mai ales că acesta provine de la publicul suedez.
Suedia are patru ordine cavalereşti, înfiinţate în secolul al XVIII-lea, dintre care Ordinul Vasa este cel mai recent. Membrii publicului sunt cei care propun destinatarii acestui ordin, iar deciziile oficiale sunt luate de guvern.
Prin urmare, guvernul suedez a invitat publicul să nominalizeze candidaţi pentru Ordinul Regal Vasa, iar publicul a ales ABBA. Vedetele au primit titlurile de cavaler din partea regelui Carl al XVI-lea Gustaf în sălile aurite Vita Havet ale Palatului Regal – în cadrul unei ceremonii transmise în direct de presa suedeză. Andersson, Faltskog, Lyngstad şi Ulvaeus au primit distincţia într-o cutie roşie din partea monarhului, în timp ce Regina Silvia le-a înmânat o diplomă.
„Ordinul pe care îl primiţi astăzi reprezintă mulţumirile Suediei pentru eforturile voastre excepţionale”, a spus suverana înainte de a înmâna ordinele celor de la ABBA şi altor nouă „suedezi excepţionali”.
Vedetele suedeze nu au mai cântat live împreună de patru decenii, dar s-au reunit pentru un album de revenire, Voyage, în 2021, şi şi-au lansat spectacolul cu holograme într-o arenă londoneză special construită un an mai târziu.
Satul timișean Curtea va fi sâmbătă, 8 iunie, de la ora 11,00 gazda evenimentului de cultură gastronomică Brunch în Banat la Curtea nr. 220.
Întotdeauna, în satul Curtea din județul Timiș, luna iunie are culoarea roz! La marginea așezării rurale, plantația de Rosa de Pesce și Sanset Grusea a familiei Grecu este în floare și mirosul rozelor umple aerul. Tanti Stela se pune pe treabă și – numai pentru voi! – transformă petalele florilor în gusturi și arome care să vă facă să vă îndrăgostiți de satul ei. Haideți!
Sâmbătă, 8 iunie între orele 11,00-15,00, sunteți așteptați la evenimentul de cultură gastronomică găzduit de familia Grecu, producători de trandafiri.
11,00 – 13,00 – Brunch în Curtea la nr. 220
Meniu Turtă cu verdețuri (mărar, pătrunjel și ceapă verde) Caș dulce de vacă Brânză de oaie de la ciobanul curtean Salată de vinete Brânză dulce cu smântână și verdețuri Caș de capră Ouă cu spanac Turtă cu legume Brânză de vaci Ouă de casă fierte Cașcaval de casă făcut de gazde din lapte de vacă Pită cu untură și boia Platou cu jumări, cârnați din pecină și slănină de porc afumată Usturoi verde, ceapă verde, ridichi Pâine coaptă în șpoiert Mălai Supă cremă de roșii Ciorbă de fasole verde Zamă cu tăiței de găină de casă Fasole zdobită cu prăjeală și cârnaț proaspăt fript Crumpi în dubă cu cârnați afumați și salată verde Mazăre bob cu carne de pui Varză nouă călită Cartofi noi cu sos de mărar Gogoși calde cu dulceață de trandafiri, dulceață de mure, dulceață de smochine și dulceață de căpșuni Turtă cu trandafiri Plăcintă cu brânză Plăcintă cu măr Negresă cu dulceață de trandafiri
Băuturi
Sirop de trandafiri Apă de turău Socată Cafea Limonadă cu mentă
Activități în destinație : Plimbare cu tractorul în plantația de trandafiri Vizită la Biserica de lemn Vizită la Muzeul Casa Curteană Atelier de sculptură în lemn Atelier de împletit Atelier de procesat petalele de trandafiri
Târg de producători locali : Stână la Fântână, Casa Emilia Popa, Trandafiri de Curtea, producător local de mături, producător local Woodtable – produse din lemn.
Participarea se face contra unei donații de 150 lei/adult, 75 lei/copii 7-14 ani și gratuit pentru copiii sub 7 ani.
Detalii și înscrieri pe www.eat-local.ro sau la ghid de turism Damaris Sivu, tel. 0723 124952.
La „Click pe Viață” am vorbit despre un eveniment de amploare care se anunță la Brașov. Este vorba atât despre un concert simfonic cât și lansarea unui nou album „Chronos – the master of time”, în care remarcabilul pianist și compozitor Bogdan Ota își anunță participarea.
Ce mai face compozitorul și pianistul Bogdan Ota?
În timp ce pregătesc două concerte, unul la Brașov și celălalt la Iași, împachetez casa din Botoșani ca să o mut în Brașov-Hărman, cam asta face acest compozitor. Bineînțeles printre orele de pian, dar nu știu de ce mi-am lăsat la final îndeletnicirea asta.
Ești un nume sonor în industria muzicală contemporană. Ai vândut peste 30.000 de albume și ai concertat în Europa, Australia si Statele Unite ale Americii. Iată-te purtat de valuri și spre Europa Centrală, cu predilecție în România. Ce te-a determinat să ne bucuri și pe noi cu prezența?
M-am relocat în România, cumva pe la final de pandemie. În Statele Unite treaba era bună, nu mă pot plânge, în schimb am descoperit că avem o durată de viață limitată, și noi și bunicii. Ne-am dorit ca bunicii să aibă nepoți dar și nepoții să aibă bunici. Mi-am dorit să mă întorc pe pământurile natale și să îmi recapăt puțin din identitatea pe care începusem să o diluez puțin în America. Bineînțeles, fiind jumătate brașovean, folosesc oportunitatea să mă întorc într-o jumătate mai bună a mea, ca să zic așa, legat de locurile pe care le îndrăgesc. Sunt la doctorat în Brașov, colaborez cu școala Waldorf Sofia, cu Universitatea… și nu mă pot plânge de nimic.
Câte albume ai la purtător și ce fel de muzică cuprind acestea?
Acum îl lansez pe al patrulea: „Chronos – the master of time”. Muzica se încadrează în genul neo-clasic. Este una hibridă, simfonic modernă. Se folosește o orchestră simfonică clasică, amplă, coruri, pian, foarte multe sintetizatoare, îngrozitor de multe computere, toată producția este făcută digital, cu colaborarea mai multor prieteni de-ai mei, artiști foate buni ai Operei și Filarmonicii Brașov, dirijori autohtoni. Muzica este memorabilă, poate fi ușor fredonată. Se muncește în schimb la aspectul așa zis comercial. Eu compun mult, dar îmi iau și câteva luni de ajustare a melodiei, deoarece această muzică trebuie să ajungă și să fie înțeleasă de cât mai multă lume. Muzica comercială nu este una făcută pentru proști, sau una pe care trebuie să o vinzi, nu, este una ce poate fi ascultată din mașină, poate fi ascultată la telefonul mobil, pe Spotify, este una ce se vrea auzită în mod repetat. Există un trend în muzica cu tentă clasică, dar în cea modernă mulți compozitori nu pun accent pe ascultători, nu îi interesează cine îi audiază, unii spun. „Sunteți prea proști să îmi înțelegeți mie arta” etc, ori eu nu fac parte din această categorie. Dacă am primit acest dar de la Dumnezeu nu trebuie să mă uit în oglindă și să îmi spun singur cât sunt de grozav, jobul meu este să iau informația primită din Univers și să o transform într-o astfel de măsură încât să o înțeleagă toți. În caz contrar aș eșua la capitolul compoziție.
Te impresariezi singur, sau ai un ajutor care se ocupă de evenimentele tale?
Am mai multe ajutoare, dar principalul ajutor mi se rezumă de la o fostă angajată și actuală soție: Corina Ștefan. Când faci prostioare la serviciu ajungi să te căsătorești cu persoana respectivă. Ea este boss-ul. Eu mă ocup de partea de studio, orchestrație, creație, dirijorat, tot ceea ce înseamnă partea de producție muzicală, iar ea face tot ceea ce este în spate, pentru că nu te poți descurca numai cu note muzicale. Distinsa mea doamnă este mai calculată. Eu fiind vulcanic ca și temperament – taur cu ascendent în scorpion – tind să fac multe prostii în viața reală, și atunci mă retrag și să îmi las soția să mă administreze: „Ce facem în data cutare? Concert? Descurcă-te!”
Iată-te în curând și la Brașov, mai precis joi 11 aprilie. Nu vrem să facem un spoiler, să dăm totul din casă, dar spune-ne, de ce ar merita ca brașovenii să iasă din case și să vină la concertul, inclusiv la lansarea albumului tău?
Sunt două opinii personale pe care le-aș împărtăși cu brașovenii și conaționalii mei. Brașovul începe să își însușească anumite caracteristici de oraș modern, deschis, super fain, curat, civilizat, cu puține claxoane, în comparație cu alte orașe din țară. Din câte am văzut, partea de cultură este destul de sprijinită, de comunitate, de instituțiile locale. Opera este arhiplină, Filarmonica este arhiplină. Acestea sunt lucruri care mă bucură, de păstrare a orașului într-o arie conservatoare, De exemplu am studenți, elevi cu abonamente la bibliotecile de muzică. Am constatat că la Brașov s-a trecut de la normalitate la fenomen. La capitolul concert, invit oamenii care vor să rămână în frumoasa normalitate, închidem telefoanele, ne lăsăm un pic în urmă grijile. Poate că unii vor spune: „Bine, domnule, da’ ce fac, mă întorc în trecut cu 30 de ani ca pe vremea lui nu știu cine?!! NU! Suntem în prezent! Concertul meu are peste 50 de lumini programate, peste 30 de metri pătrați de led-screen, fiecare lucrare din concertul meu are un videoclip cu poveste proprie, nu sunt niște steluțe care se învârt prin intermediul unor globuri ca în zona rurală, concertul meu este un spectacol multi-media. Garantat, nu știi când au trecut o oră și două zeci de minute. Pe de altă parte sunt melodii cu rădăcini clasice, piperate cu amprente din mediul contemporan. Oamenii pot penetra într-un mod confortabil la întrepătrunderea acestor două trăiri dintre vechi și modern. Este o muzică adusă în 2024.
Care va fi locația prestației, ora începerii reprezentației și de unde vor putea fi achiziționate biletele?
Biletele sunt în vânzare pe „Ia bilete.ro; mai sunt și ceva bilete fizice care se dau prin anumite instituții cu care a făcut soția mea colaborari. Spectacolul se va ține la Hotel Kronwel în sala de conferințe la ora 18.30, joi 11.04.2024. Se vrea a fi un eveniment de tip „Red carpet”, vom avea și un pic de șampanie, vom face și poze cu prietenii și cei ce doresc să mă susțină, nu-mi place să folosesc chiar deloc cuvântul „fanii mei” – parcă nu se pupă pe muzică, pe normalitate și pe bun simț, dar dacă îl folosește toată lumea îl folosesc și eu, dar nu este cuvântul meu preferat. Nu mi-a plăcut niciodată sfera „vedetelor”! Eu sunt genul de „vedetă” care pune mâna pe topor și își sparge lemnele singur…
Înaintea apariției tale la Brașov, pe unde s-a mai bucurat publicul țării de concertele tale?
Am prestat în București în două concerte, cererea fiind foarte mare. Ultima dată în Brașov am avut concert alături de Filarmonică în 2014 avându-l pe Iulian Rusu ca dirijor, apoi la Botoșani, la Iași, Bacău, Constanța, Mangalia, Oradea, nu mai vorbim de Cluj și o multitudine de locații în care am avut doar recitaluri, sunt prea multe de enumerat.
Unde se vede artistul Bogdan Ota într-un oarecare viitor?
În primul rând sper ca destinul să mă lase să îmi văd liniștit de spartul lemnelor în curte, și asta numai de dragul focului și al tradiției. În viitor, din punctul de vedere al carierei mă îndrept exact acolo unde vrea Dumnezeu să fiu, nu opun rezistență și nu forțez lucrurile în nicio direcție. Se întâmplă să am concert în același timp cu Andrei Rieu la Cluj și eu să am sold out, se întâmplă să am concert în același timp cu anumiți artiști renumiți ai țării și ei să anuleze evenimentul, eu am avut totuși norocul ca sălile să îmi fie pline și la evenimentele mele să participe televiziunile naționale, s-a întâmplat să am recital de pian pentru doar 350 de oameni, într-o sală la Iași, mă repet, mă ghidez în funcție de voința Divinității, mă înclin și plec. Ăsta este pur și simplu job-ul meu. Nu am aspirații artistice de milionar cu casă în Tenerife, nu sunt eu acela, prea multă bătaie de cap…
Publicație Deutsche Welle scrie în varianta sa în limba română despre satul Rimetea/Torockó din județul Alba, susținând că este printre cele mai frumoase din România. Articolul descrie satul situat în apropiere de Munții Apuseni, ca fiind unul ce merită vizitat.
Acesta se remarcă prin combinarea armonioasă dintre frumusețea naturală și arhitectura rurală specifică. Cu o istorie bogată și diverse perioade de dezvoltare și declin, Rimetea a fost inclus într-un proiect de conservare începând cu anul 1996, ceea ce a condus la restaurarea mai multor case vechi de către localnici. În urma acestor eforturi, satul a primit recunoașteri, precum premiul Europa Nostra și statutul de zonă arhitecturală și urbană protejată din partea Oficiului Național al Monumentelor Istorice. De asemenea, Rimetea a fost nominalizată pentru a fi inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO.
O caracteristică notabilă a peisajului este Masivul Piatra Secuiului, care împreună cu alți factori naturale creează o priveliște impresionantă. Acest masiv calcaros este divizat în două părți de o râpă, ducând la denumirea localității ca „locul unde soarele răsare de două ori”, deoarece în anumite perioade, soarele pare să răsară de două ori pentru locuitorii din partea de nord a satului. De asemenea, se menționează o legendă locală legată de numele „Piatra Secuiului”, care se referă la faptul că secuii s-au refugiat pe acest munte în secolul al XIII-lea pentru a evita atacurile tătarilor.
În ceea ce privește obiectivele turistice, Rimetea oferă o serie de atracții, cum ar fi Muzeul Etnografic, Moara arhaică datând din 1752, Moara cu apă și biserica unitariană din centrul localității. Pe lângă acestea, principala atracție o reprezintă cele aproximativ 600 de case bine întreținute, specifice satului transilvănean. Pentru cei interesați de drumeții, pot explora și Cheile Vălișoarei, o zonă pitorească de relaxare.
Cea de-a XI-a ediţie a festivalului Săptămâna Haferland, cea mai amplă manifestare din România dedicată promovării culturii şi tradiţiilor comunităţii saşilor din Transilvania, va avea loc în acest an în perioada 3 – 6 august, în zece localităţi din regiunea cunoscută istoric drept Ţara Ovăzului: Archita, Saschiz, Homorod, Rupea, Criţ, Roadeş, Meşendorf, Cloaşterf, Buneşti şi Viscri. În timpul festivalului va avea loc resfinţirea Bisericii Evanghelice din Rupea, unul dintre cele mai vechi monumente de cult ale comunităţii evanghelice săseşti din România.
Tema ediţiei din acest an a festivalului este „Sustenabilitate în peisajul cultural din Haferland”.
Zona aflată între Braşov şi Sighişoara, unde comunităţile de saşi s-au stabilit în urmă cu multe secole, a primit denumirea de Ţara Ovăzului (Haferland, în germană) de la practica locală a cultivării acestui soi de cereale, mai potrivit cu clima aspră a regiunii decât viţa de vie, cultura definitorie pentru spaţiul geografic care circumscrie centrul Transilvaniei.
„În fiecare an, începând cu prima ediţie, cea din 2013, festivalul a avut câte o temă diferită, pentru a ilustra variatele forme în care tradiţiile şi cultura saşilor nu doar supravieţuiesc, ci şi reuşesc să înflorească, graţie implicării comunităţilor locale şi a partenerilor noştri”, spune Michael Schmidt, preşedintele Fundaţiei M&V Schmidt, co-organizator al acestui eveniment.
„Aici, în Haferland, suntem convinşi că aceste vechi comunităţi săseşti au un viitor durabil, conturat într-un dialog continuu între saşii de aici, cei din diaspora, români şi maghiari. Acesta este sensul sustenabilităţii – tema din acest an a festivalului nostru. Tradiţiile şi cultura saşilor sunt un element care nu trebuie abandonat şi care are o contribuţie esenţială la vitalitatea spaţiului multicultural transilvănean”.
Programul conţine baluri tradiţionale săseşti, concerte de orgă şi degustări de produse ecologice
La ediţia din acest an a Săptămânii Haferland, cei care vor ajunge într-unul dintre cele zece sate săseşti participante în program se vor putea bucura de baluri săseşti tradiţionale, concerte de muzică săsească, prelegeri, spectacole de dans popular, proiecţii de film, expoziţii foto şi de costume tradiţionale săseşti, concerte de orgă, paradă de costume populare multiculturale, ateliere pentru copii şi adulţi (de pictură pe lemn, pâslit, împletit coroniţe, cioplire în lemn, ţesut şi brodat etc.), plimbări tematice cu ghid, vizite la fermele şi în curţile tradiţionale ale localnicilor, degustări de produse bio şi multe altele.
Tot ca parte a programului din acest an, vizitatorii vor putea asista la resfinţirea Bisericii Evanghelice C.A. (de confesiune augustană) din Rupea, ansamblu arhitectonic recent restaurat ce include un zid de incintă fortificat, caracteristic pentru bisericile săseşti din Transilvania. Biserica, întemeiată la începutul secolului al XIV-lea, este unul dintre cele mai vechi şi mai impresionante monumente de cult ale comunităţii evanghelice săseşti din România.
De asemenea, în acest an, vizitatorii vor putea participa la o serie de evenimente inedite, precum conferinţa cu videoproiecţii ,,Istoria orgilor din Rupea”, susţinută chiar la faţa locului de prof. univ. Ursula Philippi, fost organist, timp de trei decenii, al Bisericii Evanghelice din Sibiu.
De altfel, întreaga zonă a Ţării Ovăzului oferă numeroase oportunităţi pentru curioşi, de la bisericile fortificate construite începând cu secolul al XII-lea (satele Saschiz şi Viscri fiind incluse în situl serial înscris în patrimoniul mondial UNESCO) la pitoreştile locuinţe tradiţionale sau locuri devenite deja celebre, precum proprietatea deţinută de regele Charles al III-lea la Viscri, care este deschisă publicului pentru vizitare.
„Săptămâna Haferland, prin longevitatea evenimentului, multiplele manifestări găzduite de-a lungul anilor şi numărul constant în creştere de vizitatori, este dovada vie a vitalităţii comunităţilor săseşti din România”, spune Michael Schmidt. „Este extrem de important să ne asigurăm că aceste comunităţi îşi vor păstra tradiţiile ancestrale pentru a avea un viitor sustenabil şi o economie în dezvoltare. Întoarcerea saşilor, vara, care revin în fiecare an pe meleagurile natale, a devenit astfel o nouă şi dinamică tradiţie ce duce mai departe viaţa comunităţilor săseşti din Ţara Ovăzului şi nu numai, îmbogăţind astfel patrimoniul nostru cultural comun. Îi aşteptăm cu drag la Săptămâna Haferland pe toţi cei curioşi să descopere această extraordinară zonă, cu tradiţiile şi oamenii săi”.
Săptămâna Haferland
Festivalul Săptămâna Haferland a fost iniţiat în 2013 de către Fundaţia M&V Schmidt, alături de Fundaţia Tabaluga // Peter Maffay Stiftung, organizaţie fondată de muzicianul german de origine română, Peter Maffay. Obiectivul general al manifestării este promovarea culturii şi a tradiţiilor saşilor din Transilvania, precum şi dezvoltarea turismului din regiunea Ţării Ovăzului.
Din 2013, Săptămâna Haferland a abordat la fiecare ediţie anuală câte o tematică diferită din sfera culturii sau educaţiei: Anul Muzicii (2013), Anul Restaurării (2014), Anul Educaţiei (2015), Anul Familiei (2016), Anul Gastronomiei (2017), Anul Meşteşugului săsesc (2018), Anul Comunităţii (2019), prima ediţie online a festivalului (2020), Anul Tradiţiei (2021), respectiv promovarea educaţiei interculturale şi conservarea mediului înconjurător, în 2022.
În fiecare an, Săptămâna Haferland are loc la mijlocul verii, pe o perioadă derulată între trei şi şapte zile. Fiecare dintre localităţile incluse în festival prezintă un program propriu, în funcţie de resursele şi specificul cultural al locului.
Numărul participanţilor a crescut de la an la an, astfel încât, la cele zece ediţii desfăşurate până în prezent, numărul total al acestora a depăşit 37.500 de persoane.
Asociația My Banat și Primăria Jimbolia organizează pe 28 iulie primul eveniment de promovare a patrimoniului cultural local. Picnic în Pustă la Jimbolia a fost conceput pentru a sărbători natura și diversitatea culturală a câmpiilor Banatului. Evenimentul este inclus în ediția XXIV-a a Zilelor Jimboliene.
Proiectul intenționează să creeze destinații de turism accesibile prin mijloace de transport sustenabil precum trenul, bicicleta sau ambarcațiunile nautice.
“Pentru Jimbolia, resursele naturale reprezentate de apă și pământ se interconectează de peste 150 de ani. Înființarea Fabricii de țiglă și cărămidă Bohn, în 1864, și expoatarea pământului pentru pregătirea produselor ceramice au creat gropile, acele cariere de pământ devenite astăzi adevărate lacuri antropice. Exploatarea pământului a făcut posibilă descoperirea unor elemente paleontologice și definește astăzi bună parte din patrimoniul cultural al zonei”, transmit organizatorii.
Turiștii sunt așteptați să pună, la propriu, o cărămidă în prima construcție a proiectului Picnic în Pustă. Este vorba despre o bancă din lut ce va fi construită în curtea Muzeului Ștefan Jäger din Jimbolia. Efortul le va fi răsplătit cu un picnic ce propune preparate cu specific șvăbesc.
După-amiază, turiștii vor putea vizita casele din pământ din Jimbolia și vor face un tur al bălților din zonă.
Program 9,00 – Plecare din Timișoara(Parcare Modex) 10,00 – Deschidere Zilele Jimboliene – Casa de Cultură a Orașului Jimbolia 11,00 – 14,00 – Muzeul Ștefan Jäger Jimbolia – curtea interioară: Deschidere și prezentare proiect Picnic în Pustă Invitat special Josef Koch, președintele onorific al organizației șvabilor jimbolieni Tur ghidat în muzeu: Pusta în lucrările pictorului Ștefan Jäger, discuții Participanții vor avea posibilitatea de a modela cărămizi de pământ din care se va realiza prima bancă în curtea interioară a Muzeului Ștefan Jager, pusă la dispoziția vizitatorilor și a iubitorilor de picnic (nr. maxim participanți: 15, înscriere în prealabil). Picnic în Pustă, curtea interioară a muzeului. Meniu local cu influențe șvăbești 14,00 – Tur ghidat la bălți/ case de pământ din Jimbolia. Ghid Sergiu Dema 16,00 – 17,00 – Proiecție de film la muzeu (bălți, natură, pământ) – Povestea fabricilor de cărămidă din Jimbolia Discuții istorie locală, fabricile de cărămidă 17,00 – Întâlnirea șvabilor din Jimbolia, Casa de Cultură a Orașului Jimbolia 17,30 – Întoarcere în Timișoara. Primăria Jimbolia pune la dispoziția participanților un microbuz electric.
Președinții a cinci consilii județene s-au reunit la Timișoara pentru a poziționa regiunea Banat – Crișana în topul destinațiilor turistice din România. Întâlnirea găzduită de Alin Nica, președintele Consiliul Județean Timiș s-a bucurat de participarea președintelui CJ Bihor, Ilie Bolojan, a președintelui CJ Arad, Iustin Cionca, a președintelui CJ Caraș-Severin, Romeo Dunca și a președintelui CJ Sălaj, Dinu Iancu-Sălăjanu.
În cadrul ședinței de lucru turismul a fost abordat ca domeniu strategic al economiei regionale și s-a convenit înființarea unei Organizații de Management a Destinației, demers prioritar pentru creșterea circulației turistice și a volumului de încasări din turism la nivel regional. În perioada imediat următoare, grupurile tehnice de lucru din partea administrațiilor județene vor stabili modul de lucru și pașii necesari a fi parcurși pentru o asociere cât mai rapidă.
„Ne dorim dezvoltarea unui turism competitiv în regiunea Banat – Crișana, nu doar la nivel național ci și în raport cu alte destinații din Europa. Am agreat cu colegii din cele cinci județe că o bună poziționare pe piața internațională poate fi obținută doar prin promovarea destinațiilor din Timiș, Bihor, Arad, Caraș-Severin și Sălaj sub coordonarea unei organizații formate din profesioniști specializați în domeniu” a transmis Alin Nica, președintele Consiliului Județean Timiș.
Avantajele competitive ale fiecărui județ, potențate prin abordarea colaborativă, pot transforma în scurt timp regiunea Banat – Crișana în destinație de interes internațional, cu Timișoara, deținătoare a titlului de Capitală Europeană a Culturii, vârf de lance al unui turism regional de calitate.
Peste 200 de persoane au participat sâmbătă, 1 iulie, la a patra ediție a evenimentului umanitar Dance Romania, desfășurat în Iulius Parc. O după-amiază de ritmuri combinate, culoare și energie a încântat atât participanții, cât și privitorii. Evenimentul este organizat de Center for Peace and Violence Prevention (CPVP) în cadrul programului său „Diversitate și Incluziune”.
Evenimentul a fost deschis de câteva reprezentante ale trupelor de majorete Eclipse, Elite și BuuCheer, între care și noua campioană mondială la proba de baton din cadrul campionatelor mondiale recent desfășurate în Croația. Sub îndrumarea atentă a antrenoarei Virgilia Nona, micuțele domnișoare au demonstrat talent, flexibilitate și măiestrie, dând startul unei după-amieze antrenante.
Dansul indian (bine-cunoscutul Bollywood) a intrat apoi în scenă cu ajutorul lui Giri Sisodiya, originar din India, stabilit în București. Giri s-a aflat pentru a doua oară la Dance Romania și, la fel ca data trecută, a energizat publicul de la primele măsuri muzicale. „Mă bucur că am putut participa și acum la eveniment, cred că mesajul pe care îl transmite, anume că dansul unește oamenii și comunitățile, este extrem de important și m-aș bucura să fie înțeles de cât mai multă lume”, a afirmat Giri.
Maria Lungu a adus ritmurile de hip-hop pe iarba din Iulius Parc, spre bucuria multora dintre copiii aflați acolo cu părinții, care s-au alăturat imediat dansatorilor. Aflată pentru a treia oară la eveniment, Maria este o promotoare constantă a beneficiilor dansului și mișcării. Setul ei a fost urmat de cel al tânărului Koffi, student în Cluj, venit din Guinea, care a electrizat publicul cu un inedit coupé décalé, un stil de dans percutant, cu origini pe Coasta de Fildeș.
Victor Pleșan și partenera sa de dans Adriana Zola au introdus în ring mișcările de salsa și regaetton, sub soarele tot mai blând al după-amiezii. Aflați și ei la a treia participare la Dance Romania, cei doi instructori din Cluj au condus publicul într-o incursiune foarte ușor de urmat în lumea dansului latino. „Venim cu drag aici, pentru că dansul face parte din viața noastră și ne bucurăm de fiecare dată când este promovat, mai ales ca un mesager al păcii și armoniei”, declară Victor.
Arnaldo Benge, originar din Angola și stabilit la Cluj, a preluat ștafeta apoi cu ritmuri mai lente de kizomba, pentru un „respiro” bine-meritat de toți participanții – mai ales de către cei care au încercat fiecare stil de dans. Arnaldo s-a aflat prima oară la eveniment și speră să poată aduce magia dansului kizomba și la alte ediții. Finalul evenimentului a fost în forță – o oră și jumătate de zumba cu o minunată trupă de instructoare din Cluj, care au electrizat atmosfera: Ramona Ige-Cocuț, Lia Sabău, Anca Dan, Ecaterina Maftei, Mihaela Iacob, Renata Szabo, Ștefana Opriș. Zumba este stilul de dans prezent la toate edițiile Dance Romania de până acum, datorită implicării și pasiunii lor. Pe durata tuturor celor cinci ore de dans, muzica a fost asigurată de DJ M.I.G. din Nigeria, și el fidel evenimentului încă de la prima ediție.
„Suntem bucuroși să vedem atât de multă diversitate la eveniment, în fiecare an – de la stilurile de dans la ținute care de care mai colorate, de la participanți de vârste diferite la reprezentanți ai atât de multor comunități care trăiesc în Cluj-Napoca. Scopul acestui eveniment este să promoveze diversitatea și incluziunea și, prin asta, armonia între noi toți. Și credem că an de an reușim să facem asta, cu ajutorul unor minunați instructori de dans care participă pro-bono și al unui public foarte deschis și implicat”, spune Camelia Jula, voluntar CPVP.
„Pe lângă publicul deja constant al evenimentului, avem în fiecare an noi participanți, care fie ne descoperă întâmplător, fie află despre Dance Romania de pe rețelele de socializare sau de la partenerii noștri care ne promovează și, astfel, familia Dance Romania crește de la an la an. Le mulțumesc instructorilor noștri de dans, fără de care nu am fi putut crea acest eveniment, precum și susținătorilor și partenerilor noștri, dar mai cu seamă participanților care dau viață și aripi conceptului Dance Romania”, declară Charles Wratto, președinte și fondator al CPVP.
Folosim cookie-uri pentru a vă asigura că vă oferim cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Dacă veți continua să utilizați acest site, vom presupune că sunteți de acord cu asta.
