Cea de-a XI-a ediţie a festivalului Săptămâna Haferland, cea mai amplă manifestare din România dedicată promovării culturii şi tradiţiilor comunităţii saşilor din Transilvania, va avea loc în acest an în perioada 3 – 6 august, în zece localităţi din regiunea cunoscută istoric drept Ţara Ovăzului: Archita, Saschiz, Homorod, Rupea, Criţ, Roadeş, Meşendorf, Cloaşterf, Buneşti şi Viscri. În timpul festivalului va avea loc resfinţirea Bisericii Evanghelice din Rupea, unul dintre cele mai vechi monumente de cult ale comunităţii evanghelice săseşti din România.
Tema ediţiei din acest an a festivalului este „Sustenabilitate în peisajul cultural din Haferland”.
Zona aflată între Braşov şi Sighişoara, unde comunităţile de saşi s-au stabilit în urmă cu multe secole, a primit denumirea de Ţara Ovăzului (Haferland, în germană) de la practica locală a cultivării acestui soi de cereale, mai potrivit cu clima aspră a regiunii decât viţa de vie, cultura definitorie pentru spaţiul geografic care circumscrie centrul Transilvaniei.
„În fiecare an, începând cu prima ediţie, cea din 2013, festivalul a avut câte o temă diferită, pentru a ilustra variatele forme în care tradiţiile şi cultura saşilor nu doar supravieţuiesc, ci şi reuşesc să înflorească, graţie implicării comunităţilor locale şi a partenerilor noştri”, spune Michael Schmidt, preşedintele Fundaţiei M&V Schmidt, co-organizator al acestui eveniment.
„Aici, în Haferland, suntem convinşi că aceste vechi comunităţi săseşti au un viitor durabil, conturat într-un dialog continuu între saşii de aici, cei din diaspora, români şi maghiari. Acesta este sensul sustenabilităţii – tema din acest an a festivalului nostru. Tradiţiile şi cultura saşilor sunt un element care nu trebuie abandonat şi care are o contribuţie esenţială la vitalitatea spaţiului multicultural transilvănean”.
Programul conţine baluri tradiţionale săseşti, concerte de orgă şi degustări de produse ecologice
La ediţia din acest an a Săptămânii Haferland, cei care vor ajunge într-unul dintre cele zece sate săseşti participante în program se vor putea bucura de baluri săseşti tradiţionale, concerte de muzică săsească, prelegeri, spectacole de dans popular, proiecţii de film, expoziţii foto şi de costume tradiţionale săseşti, concerte de orgă, paradă de costume populare multiculturale, ateliere pentru copii şi adulţi (de pictură pe lemn, pâslit, împletit coroniţe, cioplire în lemn, ţesut şi brodat etc.), plimbări tematice cu ghid, vizite la fermele şi în curţile tradiţionale ale localnicilor, degustări de produse bio şi multe altele.
Tot ca parte a programului din acest an, vizitatorii vor putea asista la resfinţirea Bisericii Evanghelice C.A. (de confesiune augustană) din Rupea, ansamblu arhitectonic recent restaurat ce include un zid de incintă fortificat, caracteristic pentru bisericile săseşti din Transilvania. Biserica, întemeiată la începutul secolului al XIV-lea, este unul dintre cele mai vechi şi mai impresionante monumente de cult ale comunităţii evanghelice săseşti din România.
De asemenea, în acest an, vizitatorii vor putea participa la o serie de evenimente inedite, precum conferinţa cu videoproiecţii ,,Istoria orgilor din Rupea”, susţinută chiar la faţa locului de prof. univ. Ursula Philippi, fost organist, timp de trei decenii, al Bisericii Evanghelice din Sibiu.
De altfel, întreaga zonă a Ţării Ovăzului oferă numeroase oportunităţi pentru curioşi, de la bisericile fortificate construite începând cu secolul al XII-lea (satele Saschiz şi Viscri fiind incluse în situl serial înscris în patrimoniul mondial UNESCO) la pitoreştile locuinţe tradiţionale sau locuri devenite deja celebre, precum proprietatea deţinută de regele Charles al III-lea la Viscri, care este deschisă publicului pentru vizitare.
„Săptămâna Haferland, prin longevitatea evenimentului, multiplele manifestări găzduite de-a lungul anilor şi numărul constant în creştere de vizitatori, este dovada vie a vitalităţii comunităţilor săseşti din România”, spune Michael Schmidt. „Este extrem de important să ne asigurăm că aceste comunităţi îşi vor păstra tradiţiile ancestrale pentru a avea un viitor sustenabil şi o economie în dezvoltare. Întoarcerea saşilor, vara, care revin în fiecare an pe meleagurile natale, a devenit astfel o nouă şi dinamică tradiţie ce duce mai departe viaţa comunităţilor săseşti din Ţara Ovăzului şi nu numai, îmbogăţind astfel patrimoniul nostru cultural comun. Îi aşteptăm cu drag la Săptămâna Haferland pe toţi cei curioşi să descopere această extraordinară zonă, cu tradiţiile şi oamenii săi”.
Săptămâna Haferland
Festivalul Săptămâna Haferland a fost iniţiat în 2013 de către Fundaţia M&V Schmidt, alături de Fundaţia Tabaluga // Peter Maffay Stiftung, organizaţie fondată de muzicianul german de origine română, Peter Maffay. Obiectivul general al manifestării este promovarea culturii şi a tradiţiilor saşilor din Transilvania, precum şi dezvoltarea turismului din regiunea Ţării Ovăzului.
Din 2013, Săptămâna Haferland a abordat la fiecare ediţie anuală câte o tematică diferită din sfera culturii sau educaţiei: Anul Muzicii (2013), Anul Restaurării (2014), Anul Educaţiei (2015), Anul Familiei (2016), Anul Gastronomiei (2017), Anul Meşteşugului săsesc (2018), Anul Comunităţii (2019), prima ediţie online a festivalului (2020), Anul Tradiţiei (2021), respectiv promovarea educaţiei interculturale şi conservarea mediului înconjurător, în 2022.
În fiecare an, Săptămâna Haferland are loc la mijlocul verii, pe o perioadă derulată între trei şi şapte zile. Fiecare dintre localităţile incluse în festival prezintă un program propriu, în funcţie de resursele şi specificul cultural al locului.
Numărul participanţilor a crescut de la an la an, astfel încât, la cele zece ediţii desfăşurate până în prezent, numărul total al acestora a depăşit 37.500 de persoane.
Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România (UCIMR) anunță deschiderea celei de-a XXI-a ediții a Festivalului ICon Arts Transilvania, unul dintre cele mai longevive festivaluri dedicate muzicii clasice, jazz și celor mai efervescente creații din domeniul artelor contemporane.
În perioada 24 iulie – 6 august, 9 localități din Sudul Transilvaniei vor fi gazdele unor evenimente muzicale de excepție, precum concerte de muzică clasică, contemporană și jazz, rezidențe artistice interdisciplinare și masterclass-uri pentru instrumentiști. Timp de 14 zile, localități din județele Sibiu, Cluj și Mureș, precum satele Biertan, Richiș, Copșa Mare, Moșna, Rusești, dar și Sibiu, vor deveni puncte de întâlnire pentru peste 150 de artiști de pe 3 continente, care vor susține 20 concerte și recitaluri în locații diverse, de la edificii de cult, acoperișuri, pensiuni, Filarmonică sau chiar în aer liber.
Ediția din acest an a Festivalului ICon Arts propune un program eclectic, multidisciplar și multicultural, în care virtuozitatea muzicii se împletește cu atmosfera pitorească a satelor transilvănene și cu degustarea de preparate tradiționale spre deliciul publicului.
„ICon Arts este un festival care de fiecare dată a privit înainte, cu o viziune interdisciplinară, în care muzica a fost întotdeauna un liant între arte și comunitate, astfel că la a XXI-a aniversare, festivalul promite să ne transporte publicul într-o lume fascinantă a sunetelor și experiențelor. În acest an, vom explora noi frontiere artistice, îmbinând muzica clasică cu elemente contemporane, întrepătrunderi de epoci și stiluri artistice, dar și locații istorice.” – Sebastian Gheorghiu, Manager Cultural și Membru în Consiliul Director UCIMR.
Programul ICon Arts XXI
Artiști cu cariere internaționale, provenind din țări precum România, Germania, Elveția, Grecia, Serbia sau Japonia, vor susține concerte memorabile, oferind o experiență muzicală rafinată prin intermediul instrumentelor de percuție, pian, vioară, violoncel, flaut, chitară, dar și canto. Evenimentele vor reuni nume sonore din lumea muzicală, precum violoniștii Remus Azoiței sau Ladislau Csendes, violonceliștii Andrei Ioniță, Dragan Djordjevic și Ella Bokor, pianista Mădălina Pașol, corniștii Alexandru Anastasiu și Gavril Cupșa, flautista Karen Jones, chitaristul Costin Soare, precum și sopranele Diana Țugui și Cellia Costea, dar și baritonul Dan-Cristian Hodrea, mentori ai Academiei ICon Arts pentru tânăra generație de interpreți. În plus, Orchestrele de Tineret Sweelinck din Amsterdam, Giovane (Elveția) și grupul TRi (Dublin City University) sunt doar câțiva dintre invitații din străinătate. Absolvenții masterclass-urilor Academiei ICon Arts vor susține concerte alături de artiști consacrați și în prezența Orchestrei cu același nume.
Astfel, muzica se îmbină cu istoria într-un cadru care respiră cultură și tradiție și oferă o experiență sincretică celor prezenți. Sunetele sublime ale instrumentelor și vocile răsunătoare vor îmbrăca pereții plini de istorie ai Bisericii Evanghelice din Mediaș, Bisericii Fortificate din Richiș sau Filarmonicii de Stat din Sibiu, dând naștere unei experiențe inedite. Acustica și autenticitatea locațiilor vor completa atmosfera spectacolelor, iar participanții vor avea ocazia să asculte interpretări unice ale unor opere clasice celebre și un repertoriu divers.
Locațiile Festivalului ICon Arts XXI
Printre locațiile de referință în care vor avea loc evenimentele din cadrul festivalului se numără Biserica Evanghelică Sfânta Margareta din Mediaș, un monument istoric important din Transilvania, construit în secolul al XV-lea, cu un turn impunător ce măsoară aproximativ 68 de metri înălțime, având în interior un altar impresionant în stil gotic.
Biserica fortificată din Richiș este un monument istoric datând din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Această biserică gotică remarcabilă se distinge prin fortificațiile sale înconjurătoare, inclusiv ziduri masive și turnuri de observație. Aceasta este considerată unul dintre cele mai bine păstrate exemple de arhitectură defensivă din Transilvania.
Filarmonica de Stat din Sibiu este fondată în 1949, având un rol vital în promovarea muzicii clasice încă de pe atunci. Sala Thalia este sediul principal al filarmonicii, unde au loc concerte de muzică clasică și simfonică, și este recunoscută pentru acustica excelentă și frumusețea arhitecturală.
Pentru detalii suplimentare și programul ediției XXI a Festivalului ICon Arts, accesați www.ucimr.ro și www.iconartsfestival.com. ICon Arts este cofinanțat de Consiliul Județean Sibiu.
Pe lângă Festivalul ICon Arts, UCIMR organizează evenimentele emblematice cu tradiție precum CellEast, The Jazz Cave, concertele de Ziua Națională a României și Anul Nou de la Sibiu, sau noul proiect MuziColine.
UCIMR anunță începerea celei de-a XXI-a ediții a Festivalului ICon Arts Transilvania
Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România (UCIMR) anunță deschiderea celei de-a XXI-a ediții a Festivalului ICon Arts Transilvania, unul dintre cele mai longevive festivaluri dedicate muzicii clasice, jazz și celor mai efervescente creații din domeniul artelor contemporane.
În perioada 24 iulie – 6 august, 9 localități din Sudul Transilvaniei vor fi gazdele unor evenimente muzicale de excepție, precum concerte de muzică clasică, contemporană și jazz, rezidențe artistice interdisciplinare și masterclass-uri pentru instrumentiști.
Timp de 14 zile, localități din județele #Sibiu, #Cluj și #Mureș, precum satele #Biertan, #Richiș, Copșa Mare, #Moșna, #Rusești, dar și #Sibiu, vor deveni puncte de întâlnire pentru peste 150 de artiști de pe 3 continente, care vor susține 20 concerte și recitaluri în locații diverse, de la edificii de cult, acoperișuri, pensiuni, Filarmonică sau chiar în aer liber.
Ediția din acest an a Festivalului ICon Arts propune un program eclectic, multidisciplar și multicultural, în care virtuozitatea muzicii se împletește cu atmosfera pitorească a satelor transilvănene și cu degustarea de preparate tradiționale spre deliciul publicului.
Ciumbrud, localitatea din județul Alba care asigură majoritatea producţiei de trandafiri din România, găzduieşte sâmbătă „Ziua Rozelor”, eveniment ajuns la cea de-a XX-a ediţie, organizat de Consiliul Judeţean Alba, în parteneriat cu administraţia locală din Aiud.
„Sâmbătă, 8 iulie 2023, la ora 10.00, va avea loc la Ciumbrud, în parcul din incinta Liceului Tehnologic Agricol, deschiderea oficială a celei de-a XX-a ediţii a evenimentului ‘Ziua Rozelor’, organizat de Consiliul Judeţean Alba, în parteneriat cu Primăria şi Consiliul Local al Municipiului Aiud”, se menţionează într-un comunicat de presă.
Startul va fi dat dimineaţa în Aiud, de unde vor pleca spre Ciumbrud participanţii la „Parada Rozelor”, în frunte cu Fanfara Judeţului Alba şi majorete. Vor fi biciclişti, motociclişti, maşini de epocă, ce vor purta aranjamente florale spectaculoase.
„Standurile bogat împodobite de către cultivatorii din Ciumbrud, amplasate în Parcul din incinta Liceului Tehnologic Agricol ‘Alexandru Borza’ din localitate, precum şi programul variat, din care nu vor lipsi cântecele şi dansurile populare româneşti şi maghiare, atelierele de creaţie şi de pictură, expoziţiile, concertele de muzică uşoară, o tombolă cu premii şi, nu în ultimul rând, un impresionant foc de artificii, vor creiona o atmosferă de reală sărbătoare”, precizează organizatorii.
Primăria Aiud anunță, de asemenea, că pune în circulație Trenulețul Rozelor care îi va transporta gratuit pe direcția Aiud-Ciumbrud și înapoi pe toți ce interesați. ”Trenulețul este opțiunea perfectă pentru a te deplasa în mod comod și ecologic.”, susține administrația locală.
La eveniment va fi ales şi Trandafirul anului 2023.
Seara se va încheia cu un concert Cargo.
În Ciumbrud, se cultivă anual peste un milion de fire de trandafiri, din peste 100 de soiuri.
Printre parteneri se numără Centrul Multicultural „Liviu Rebreanu” Aiud, Centrul de Cultură „Augustin Bena” Alba, Asociaţia Amicii Rozelor din România – filiala Ciumbrud, Asociaţia Alba Afroda, GAL Valea Ampoiului – Valea Mureşului, GAL Pe Mureş şi pe Târnave, GAL Ţara Secaşelor Alba – Sibiu şi GAL Munţii Metaliferi, Trascău şi Muntele Mare.
În prima sâmbătă din luna iulie piața centrală a orașului, dar și șaua muntelui Șumuleu vor fi din nou pline de culoare. Vor fi împodobite de porturile populare ale fetelor și femeilor, băieților și bărbaților cu ocazia Zilei celor O Mie de Fete Secuiene. Cea mai mare sărbătoare a dansului popular, a muzicii populare, a porturilor populare și a rugăciunii este un eveniment deosebit de înălțător, care de fiecare dată îmbogățește comunitatea cu o experiență de neuitat.
Pregătirile pentru sărbătoare vor începe vineri, 30 iunie, cu ocazia Zilei portului popular secuiesc. Inițiativa a fost lansată de către Ansamblul Național Secuiesc Harghita în urmă cu șapte ani. De atunci, în onoarea acestei zile, tot mai mulți oameni își pun portul popular sau o bucată din acesta și merg la serviciu, își administrează treburile sau chiar își fac cumpărăturile necesare.
La conferința de presă a evenimentului, Korodi Attila, primarul Municipiului Miercurea-Ciuc, a lansat un mesaj de încurajare pentru purtarea însemnelor populare pe parcursul celor două zile de evenimente.
Pentru a se putea asigura condiții de maximă siguranță pentru participanți, în Ziua celor o Mie de Fete Secuiene se va restricționa circulația autovehiculelor în zona centrală a orașului. Tronsonul Bulevardului Timișoarei între strada Inimii și strada Kossuth Lajos va fi închis circulației între orele 8.30 și 10.00, iar tronsonul străzii Kossuth Lajos între strada Márton Áron și strada Inimii între orele 9.00 și 10.00. De vineri seara până sâmbătă dimineața, parcarea va fi interzisă pe tronsonul Bulevardului Timișoarei, de la strada Revoluției din Decembrie până la strada Kossuth Lajos (partea dinspre banca Raiffeisen).
Ziua celor o mie de fete secuiene este găzduită în mod permanent de Miercurea Ciuc și Șumuleu Ciuc, dar în acest an orașul nostru își asumă și rolul de gazdă onorifică – a subliniat viceprimarul Sógor Enikő. După cum a explicat, în anii precedenți, titlul acesta a fost câștigat de localitatea de unde a venit cea mai mare proporție de persoane îmbrăcate în port popular în raport cu numărul de locuitori. Această regulă exclude multe localități de la această posibilitate, așa că anul trecut organizatorii au decis că gazda va fi localitatea care manifestă intenția de a o deține. Anul viitor va fi Sândominic, ei vor primi perechea de scaune sculptate care va fi amplasată în biserica lor și va fi folosită în timpul ceremoniilor de căsătorie.
Programul evenimentului și informațiile importante au fost prezentate de către Füleki Zoltán, principalul organizator și director adjunct al Ansamblului Harghita.
Participanții se vor aduna în Piața Libertății la ora 9:00, iar apoi, după deschiderea oficială și un dans scurt în jurul orei 9:15, cel mai târziu la ora 9:45 parada va porni către Șumuleu Ciuc. Începând cu ora 11:00, preotul Sebestyén Otto din Jigodin va oficia slujba festivă. După discursurile de deschidere, vor începe prezentările grupurilor tradiționale de dansuri populare.
De la ora 15:30 va urca pe scenă Ansamblul Național Popular Secuiesc Harghita. Jocul și dansul comun, precum și realizarea fotografiei de grup cu participanții îmbrăcați în port popular vor începe la ora 16:00, iar după înmânarea scaunelor de nuntă la ora 17:00, se vor continua prezentările grupurilor tradiționale de dansuri populare.
Pianistul si compozitorul Bogdan Ota, artistul roman cu una din cele mai spectaculoase evolutii nationale si internationale, concertează la Cluj în 24 februarie. Nume sonor in industria muzicala contemporana, Bogdan a vandut peste 30.000 de albume si a concertat in Europa, Australia si Statele Unite ale Americii.
Odata reintors in Romania in primavara anului 2022 Bogdan si-a dorit foarte mult să facă disponibil si publicului român albumul “BLISS”, compus in SUA.
Artistul a lansat albumul BLISS in Las Vegas printr-un concert la Hilton Lake Las Vegas alaturi de Henderson Symphonic Orchestra unde s-a bucurat de o sala arhiplina, concert la care s-a prezentat si Celine Dion in public sa-l asculte.
Artista canadiană nu este singura vedeta internationala care a calcat pragul salii de spectacol la concertele lui Bogdan. Printre VIP-urile americane carora Bogdan le-a cantat se numara si fostul primar al New York-ului Rudy Giuliani, dr. Miriam si Sheldon Adelson, proprietarii celui mai mare lant de cazinouri din lume care ulterior au devenit si prieteni apropiati ai artistului, cantareata Vanessa Williams cu care Bogdan a colaborat intr-o productie Cirque du Soleil numita One Night for One Drop si lista poate continua.
Bogdan a aparut pe prima pagina a revistelor VIP si Luxury Las Vegas Magazine, a fost nominalizat Personalitatea Anului 2013 la sectiunea Arta de catre Academia Europeana Hubners Who is Who si a fost invitat special al canalelor de televiziune FOX News si Channel 3.
Dupa 8 ani de concerte, recitaluri si productie media in SUA Bogdan s-a intors acasa la Botosani si a deschis turneul national BLISS cu un spectacol in orasul natal pe 14 decembrie, urmat de concerte la Cluj-Napoca, Iasi, Bucuresti si Timisoara programate in prima jumatate a noului an.
Artistul spune ca piesa “Bliss” (“Extaz”) ce a dat numele albumului i s-a revelat in statul Utah in urma unei vizite in Marele Canion al raului Colorado. Acolo intr-o noapte cu luna noua a fost martorul unui spectacol fabulos pus in scena de insusi Dumnezeu – Calea Lactee vazuta cu o claritate rar intalnita datorita absentei oricarei surse de lumina pe o raza de aproape 200 km de acel loc.
Spectacolul BLISS ce va avea loc pe 24 februarie 2023 la Casa de Cultura a Studentilor din Cluj-Napoca va pune in scena lucrari de pe albumul cu acelasi nume, piese in premiera internationala ce urmeaza sa fie incluse pe al patrulea album al artistului, dar si unele compozitii ce l-au facut celebru.
Experienta spectatorilor va fi fabuloasa gratie imbinarii originale a mai multor arte (muzica, balet, proiectii video, joc de lumini), in stilul megaproductiilor de pe scenele Las Vegas-ului.
Concertul este un eveniment cu covor rosu, sampanie si mici gustari, organizatorii dorind sa ofere un tratament deosebit publicului in cadrul sesiunii de autografe si fotografii oficiale de la finalul serii.
Mulți oameni își dau cu părerea despre cum poate fi îmbunătățit sistemul de învățământ românesc și chiar s-au făcut câteva schimbări în ultimii ani. De multe ori stau și mă gândesc cum aș vrea eu să fie școala, așa că am decis să scriu un articol care conține niște idei care îmi trec prin minte despre acest subiect. Nu sunt niște idei fixe și nu am un plan complet, dar poate unele vi se vor părea interesante.
Platformă online
În primul rând, consider că o platformă online la nivel național ar fi necesară. O platformă pe care un elev, părinte sau profesor poate găsi majoritatea informațiilor legate de școală. Exemple de informații care s-ar putea găsi pe platformă sunt:
note (elevul ar putea primi chiar o notificare pe telefon care să anunțe notarea unui test);
absențe (am văzut de multe ori situația în care elevul nu își mai aduce aminte de ce absentase în momentul când află de absență);
materiale (lecția în format electronic, tema pentru acasă, materiale video, poze cu notițele de pe tablă);
anunțuri importante (de exemplu „luni veți da test” sau „să aduceți culegerea X”);
întrebări din partea elevilor/părinților (pentru a elimina nenumăratele grupuri de Whatsapp unde informația se pierde ușor).
Unele școli folosesc platforma Google Classroom pentru a posta materiale și anunțuri, altele au propria lor platformă, dar eu cred că o platformă la nivel național, adaptată pentru sistemul de învățământ românesc, este cea mai bună alegere și nu pare a fi prea greu de realizat. Ideal, această platformă nu ar fi o extensie a catalogului (așa cum este catalogul online), ci mai degrabă un înlocuitor în școlile care permit asta.
Pe lângă scopul informativ, s-ar putea implementa și statistici legate de performanța la clasă care să motiveze elevii și să îi ajute pe profesori și pe părinți să înțeleagă progresul elevului. De exemplu, eu personal mă simt motivat de multe ori când văd grafice care descriu progresul meu în informatică. Exemple de astfel de statistici ar fi notele la o anumită materie în raport cu timpul sau clasamentul elevilor în funcție de medie sau în funcție de nota obținută la un singur test. Consider că pentru persoanele competitive, aceste statistici ar face o mare diferență și ar putea face școala mai interesantă. În același timp, astfel de statistici ar putea fi văzute ca o sursă de presiune în plus pentru elevi, dar chiar și așa merită luate în considerare.
Oricum, o platformă online cred că ar fi primul pas spre un sistem de învățământ mai organizat și există multe idei care s-ar putea implementa pe această platformă pentru a face școala mai plăcută.
Note
După părerea mea, cea mai mare problemă din sistemul de învățământ este modul de evaluare al elevilor. Notele primite de elevi sunt subiective și reflectă doar foarte vag abilitățile elevului. Deocamdată, nota pe care o primește un elev este influențată de fapt de mai mulți factori:
nivelul clasei (de la o clasă considerată mai bună există mai multe așteptări și automat notele reflectă asta);
implicarea elevului (dacă un elev dorește să răspundă în fiecare oră pentru a-și repara media, de multe ori este liber să o facă);
standardele profesorului (fiecare profesor are o altă definiție pentru fiecare notă și stilul propriu de notare).
La fel de important de menționat este că fiecare profesor pune accentul pe părți diferite din materie, chiar dacă se ghidează după programă. De exemplu, pot exista două clase X și Y, iar clasa X să fie mai bună decât clasa Y la algebră dar mai slabă la analiză.
Eu consider că ar trebui făcută o schimbare radicală. Majoritatea problemelor ar fi rezolvate dacă toți elevii ar fi notați pe baza unor teste lunare la nivel național. Trecerea la un astfel de sistem ar fi foarte grea și semnificația notelor s-ar schimba complet, dar în mintea mea, acesta ar fi cel mai bun sistem. Ar trebui făcute eforturi foarte mari pentru a conștientiza elevii, profesorii și părinții ce presupune o astfel de schimbare. De exemplu, unii nu vor accepta faptul că unui elev care ar fi fost de nota 10 pe linie în școala sa, în noul sistem îi este greu să obțină nota 7.
Majoritatea elevilor ar fi afectați negativ la introducerea acestui sistem de notare pentru că testele la nivel național ar trebui să fie grele. Nu pentru a stresa elevii, ci pentru a da o șansă celor buni să demonstreze că sunt într-adevăr buni. Dacă 20% din elevii români ar obține nota 10, aceștia și-ar pierde motivația. Ce rost are să devin mai bun dacă sunt de nota 10? Așadar, o altă provocare ar fi determinarea unui standard de dificultate a subiectelor. Se poate de exemplu pleca de la modelul evaluării naționale sau a bacalaureatului și ajustarea dificultății după niște simulări date elevilor. În orice caz, este clar că ar fi multe lucruri de luat în considerare și multă muncă necesară pentru a porni acest sistem, dar odată pornit, toată lumea ar avea de câștigat.
Admiterea la licee în clasa a 8-a nu ar mai trebui să se bazeze pe un singur test (s-ar putea chiar elimina complet și înlocuit cu media generală a elevului);
Elevii și-ar cunoaște clar nivelul și și-ar putea stabili obiective clare;
Profesorii nu ar mai trebui să compună subiecte de test, ci doar să corecteze lucrări;
Facultățile ar putea lua în calcul nota elevilor pentru admitere;
Toți elevii ar fi pregătiți de către profesori pentru același scop: obținerea celei mai bune note la testele lunare.
Mai rămân întrebări cum ar fi: Elevii vor mai fi evaluați oral? Vor mai exista proiecte sau portofolii? Vor mai fi ei punctați pentru activitatea la oră? Cred că argumentul pentru astfel de metode de evaluare este stimularea elevului pentru a învăța, dar eu personal sunt împotriva lor. Eventual poate exista, la materiile care permit asta, un proiect care reprezintă 20% din medie și trebuie finalizat până la finalul anului. Oricum, consider că testele lunare ar oferi o motivație mai mare elevilor decât aceste moduri de evaluare.
Media generală
În momentul de față, media generală a unui elev într-o clasă de profil matematică-informatică consideră media la matematică la fel de importantă cu cea la alte materii care nu sunt strâns legate cu profilul. Propun o soluție foarte simplă: ponderarea mediilor la diferitele materii atunci când se calculează media generală. De exemplu, la profilul matematică-informatică, matematica ar putea să conteze de 2 ori mai mult decât biologia, chimia etc. și de 3 ori mai mult decât geografia, istoria, engleza etc.
La gimnaziu, unde nu există profiluri, s-ar putea aplica următorul sistem: ponderarea automată a materiilor în funcție de notele obținute de elev. De exemplu, dacă materia la care elevul este cel mai bun este istoria, iar cea la care obține cele mai mici note este fizica, media la istorie poate valora de 2 ori mai mult decât media la fizică în calcularea mediei generale. Alte idei sunt creșterea acestor ponderi de la un an la altul (se consideră că pe măsură ce crește, elevul descoperă ce îl pasionează) sau alegerea materiilor „importante” la început de an de către elev (pentru a evita adaptarea în funcție de situație).
Un alt lucru pe care nu îl înțeleg este faptul că limba și literatura română contează la fel de mult ca matematica la evaluarea națională din clasa a 8-a, indiferent de profilul la care aplici. Propun o soluție care se bazează din nou pe sistemul de testare din secțiunea anterioară. După cum am spus, dacă evaluarea elevilor ar fi făcută la nivel național, notele obținute ar putea fi folosite chiar și la admiterea din clasa a 8-a. Ideea mea este următoarea: atunci când un elev candidează pentru intrarea într-o clasă de profil uman, se calculează o medie specifică acestui profil care pune mai mult accent pe materiile specifice profilului uman. De exemplu, un elev poate candida pentru intrarea în 2 clase: una de profil uman și una de profil real. Să spunem că elevul este mai talentat la materii precum limba și literatura română, istoria, engleza decât la materii precum matematica sau informatica. Atunci, calcularea mediei în funcție de profil îi va permite elevului să candideze cu media 8.45 la profilul uman și 7.90 la profilul real.
Activități extrașcolare
Consider că sunt foarte norocos să îmi descopăr pasiunea pentru informatică atât de repede și mă gândesc de multe ori că elevi mai talentați ca mine nu au avut această șansă. Mi-ar plăcea ca elevii din orice școală să aibă posibilitatea de a forma cluburi. De exemplu, câțiva elevi pasionați de șah propun formarea clubului de șah. Dacă propunerea este acceptată, școala poate pune la dispoziție o sală în care elevii să se antreneze împreună, îi poate ajuta financiar pentru materiale/transport la diferite competiții și poate căuta un profesor (sau chiar un elev pasionat) care să îi coordoneze. În plus, școlile ar putea organiza meciuri de șah între cluburile lor sau chiar turnee.
Astfel, un elev ar putea întâlni alți elevi cu care are interese comune și să își găsească pasiunea. Cluburile ar putea reprezenta pentru mulți partea frumoasă a școlii. Ar fi locul unde faci ceea ce îți place și nu ești motivat de note, ci de propria pasiune. Școlile ar avea de beneficiat din astfel de cluburi. O școală care a format un cunoscut club de șah poate atrage elevi interesați de șah, iar alte școli ar putea lua exemplu. Profesorii ar putea îndruma un grup de elevi pasionați, spre deosebire de orele de clasă unde stilul de predare este diferit.
O idee pentru încurajarea formării cluburilor în școli ar fi alocarea unei anumite sume pentru fiecare școală, care poate fi folosită doar pentru a crea și susține cluburi. O altă idee ar fi organizarea competițiilor naționale a cluburilor, cu premii financiare pentru cluburile câștigătoare.
Alte idei generale
Introducerea unui nou profil general pentru cei care nu se regăsesc în niciun profil sau nu preferă anumite materii;
Eliminarea notelor la educație fizică și introducerea mai multor oportunități precum campionatul școlii la diferite sporturi. Profesorul de sport ar putea atunci pregăti fiecare clasă pentru a deveni cât mai pregătită pentru aceste evenimente pe lângă educația fizică generală pentru o viață mai sănătoasă;
Echivalarea unei medalii la olimpiada națională cu media 10 pe acel an la acea materie (pe lângă faptul că o astfel de echivalare este corectă, ar putea încuraja elevii să participe la olimpiadă și în astfel, în unele cazuri, să își descopere pasiunea);
Scoaterea din orarul liceenilor a materiilor nespecifice pentru profil și introducerea unui sistem în care elevul alege materiile nespecifice la care să participe (de exemplu, elevul de la real alege să învețe geografie și istorie). Sistemul ar fi asemănător cu cel folosit la a 2-a limbă străină unde se formează clase de elevi din diferite clase.
_______
Alexandru Raul Todoran este unul dintre olimpicii României, multiplu premiat internațional la Informatică, membru al lotului țării noastre la concursurile internaționale din domeniu.
Atunci când le-am trecut pragul, nu știam la ce să ne așteptăm. Am văzut doar frumusețea peisajului și apoi am remarcat bunul gust și curățenia întregii proprietăți unde Zsolt și Erika Nemet au decis în urmă cu trei ani să înceapă o viață nouă, practicând turismul cu pasiune și dedicație. Localitatea este Sebeșu de Sus, în comuna sibiană Racovița, un loc despre care putem spune fără să greșim că este binecuvântat de Dumnezeu.
Era sfârșit de săptămână și, așa cum obișnuim adesea, ne-am urcat în mașină și am decis să plecăm hai-hui prin Transilvania. La sfatul unui bun prieten, Horia Krauss, cel care ne-a povestit despre familia Nemet, am decis să mergem la Sebeșu de Sus și să vedem cu ochii noștri cum acești oameni au reușit să se integreze în comunitatea de acolo, fără a renunța la tradițiile secuiești și fără să facă vreun compromis.
Încă de când am trecut pragul pensiunii Zsolt & Erika la Cascada, am simțit căldura locului și, mai ales, ospitalitatea – celebră altfel – a secuilor. Zsolt este un om dintr-o bucată, sincer și direct, un om cu opinii cât se poate de simple și clare. Ne-a spus că au decis să se mute în acel loc în urmă cu trei ani, după ce s-au mai ”plimbat” și prin alte locuri din Transilvania. Aici însă au simțit că pot face o afacere bună, iar frumusețea locurilor i-a cucerit imediat.
Zsolt vorbește o limbă română perfectă și, doar dacă ești foarte atent, poți simți accentul secuiesc. Ne-a spus că franchețea lui și felul de a fi l-au ajutat să se integreze repede în comunitatea din Sebeșu de Sus.
”Când am venit aici oamenii au fost suspicioși. Ce caută ungurul ăsta aici, de ce a venit, ce urmărește? Au fost întrebări legitime pe care localnicii și le-au pus. Dar eu am arătat imediat ce vrem să facem și am început să colaborăm foarte repede. Acum, eu cumpăr de aici, de la săteni, foarte multe produse, iar asta le-a arătat tuturor că suntem serioși și vrem să facem promovare nu doar pentru noi, ci pentru întreaga comunitate, pentru zona asta care are un potențial turistic foarte mare.”, a spus în fața unui pahar de pălincă din Ardeal Zsolt Nemet.
I-am lăudat pălinca și mi-a spus că o cumpără de la Martin Ioniță, un prieten comun de la Mediaș, pentru că așa consideră că trebuie să se ajute și promoveze unul pe altul toți ardelenii, indiferent de limba pe care o vorbesc.
De altfel, Zsolt susține că, dacă vrei să faci agroturism, este obligatoriu să te gospodărești pe plan local, să oferi celor care îți trec pragul numai produse naturale, locale, produse despre care să le poți spune oricând turiștilor de unde provin.
”Nu cumpărăm nimic de la magazin. Fie producem noi în gospodărie, fie cumpărăm de la localnici ceea ce ne lipsește, știind însă bine de unde provin. Noi am plecat din Secuime, dar sufletul nostru este tot acolo. Așa că sunt și multe produse pe care le cumpărăm din locurile natale”, a mai spus Zsolt.
Nu mult după venirea noastră la pensiune, a ajuns acolo și cel care ne recomandase locul, Horia Krauss, un sas care, de fapt, locuiește în Germania, dar care venise acasă pentru câteva zile. Ne-am bucurat să ne revedem și am început să povestim în fața unui pahar de pălincă, pahar ce nu a rămas ”pe sec”, fiindcă Erika roia în jurul nostru aducând platouri cu delicatesele ardelenilor: slană din cea mai bună, mezeluri făcute în casă, zacuscă din cea mai gustoasă, mai multe tipuri de brânză și jumări de te lingeai pe degete. Toate puse împreună cu cea mai bună pită coaptă în cuptorul lor.
Conversația, în grai ardelean, care în românește, care în ungurește, care în nemțește, a curs domol ore întregi. Erau acolo și o trupă de turiști veniți din Ungaria care se uitau la noi cu admirație și, imediat, ne-au îmbiat să gustăm și din produsele aduse de ei de acasă. Bune, dar nu așa de bune ca ale noastre, din Transilvania.
Un român, un secui și un sas intră într-o curte … Nu, nu este banc! Este doar Transilvania! (de la stânga la dreapta: Andrei Nistor, Zsolt Nemet și Horia Krauss)
Horia ne-a povestit că vrea să revină în Ardeal, fiindcă Germania al cărei cetățean este, nu poate niciodată să îi ofere ”suflet”. Așa că, spune el, se gândește serios să se reîntoarcă cu familia în Secuime, la Sfântu Gheorghe, locul unde simte că trăiește cu adevărat și unde întotdeauna a fost ”acasă”.
Erika, după ce a mai terminat cu truda ne-a spus că în zona Tușnad de unde provine, tradițiile secuiești se păstrează iar ea, chiar dacă e puțin mai departe de locurile natale, nu face altfel. Pensiunea este frumos aranjată chiar de mâna ei, cu multe obiecte extraordinare, amintind de Ținutul Secuiesc atât de drag nouă, tuturor.
Nu știu cum, dar orele au trecut, așa că Erika ne-a chemat din nou la masă, de data asta servindu-ne un prânz delicios. Afară vântul se întețise și se părea că vine furtuna, așa că în sala în care am luat prânzul ne-am simțit acasă. Iar aromele secuiești parcă nu ne mai lăsau să plecăm.
”Avem mulți vizitatori, iar cei care ajung la noi odată, întodeauna revin. De aici nimeni nu pleacă nemulțumit sau flămând. Ba mai mult, oaspeții noștri duc mai departe povestea locurilor ăstora și așa ne vin noi și noi oaspeți pe care ne bucurăm să îi primim de fiecare dată”, spune Erika Nemet.
Planurile lor pentru viitor sunt mari iar, așa cum i-am cunoscut, suntem siguri că și le vor pune în practică. Zsolt, pe care ploaia îl întorsese din drumul pe care dăduse să plece cu un grup de turiști ce aveau nevoie de ghidaj pentru a descoperi locurile, ne-a mai spus că pentru el cel mai important este să fii om. Așa i-a educat și pe cei doi copii ai lor. Ei le sunt, de altfel, ajutor de nădejde în tot ce se întâmplă la pensiune.
”Eu aici construiesc un pod. Asta zic eu că fac. Pod între noi și ei, pod între oameni și comunități. Cred că fiecare dintre noi, aici în Ardeal, indiferent ce limbă vorbim, trebuie să creăm poduri, să încurajăm dialogul, să comunicăm deschis unii cu alții și, mai ales, să rămânem drepți. Să ne păstrăm fiecare credințele, tradițiile, limba și obiceiurile, fiindcă este loc pentru toată lumea. Mereu trebuie să fim buni și să ne uităm către viitor întotdeauna, nu către trecut. ”, spune cu franchețe Zsolt Nemet.
Are mare dreptate Zsolt! Ne-a fost greu să ne luăm rămas bun la plecare, dar – așa cum le-am spus și lor – am venit acolo străini și am plecat prieteni. Ăsta e spiritul Ardealului și vă îndemnăm pe toți cei care citiți aceste rânduri, să le faceți o vizită la Pensiunea Zsolt & Erika la Cascada. Nu veți regreta!
Eurodeputatul UDMR/EPP, Iuliu Winkler a declarat astăzi pentru Știrile Transilvaniei că decizia Consiliului European prin care țările membre își asumă reducerea voluntară a consumul de gaz cu 15%este ”o victorie a solidarității în Uniunea Europeană vizavi de încercările Federației Ruse de a folosi energia ca pe o armă împotriva țărilor membre.”
Winkler consideră că nu este ceva nou ca Moscova să aibă ”mâinile pe robinetul de gaze și să șantajeze întreaga Uniune Europeană”, dar acum s-a dovedit că Uniunea este solidară și a luat această decizie de reducere voluntară a consumului de gaze. Winkler a spus însă că trebuie să înțelegem ce se ascunde în spatele acestei reduceri ”voluntare” care, în anumite condiții, poate deveni obligatorie pentru statele membre.
”Reducerea poate deveni obligatorie în momentul în care situația s-ar înrăutăți și Consiliul European – la propunerea Comisiei Europene – va putea hotărî că reducerea de 15% devine obligatorie. Mecanismul va putea fi activat tot printr-o decizie a statelor membre, adică o decizie a Consiliului de miniștri, exact cum s-a întâmplat astăzi”.
De asemenea, spune eurodeputatul EPP, decizia de astăzi nu este finalizată, ea fiind urmată de o ”procedură scrisă” , unde se vor stabili amănunte foarte importante, precum actualizarea planurilor naționale de urgență care stabilesc măsurile de reducere sau procedura de plată ”pentru că în momentul în care un stat membru – România spre exemplu – contribuie cu un anumit volum de gaze naturale aflate în rezerva strategică, atunci este evident că trebuie stabilit prețul acestora, care va fi prețul pieței de la acel moment”.
Ascultă aici întregul dialog purtat cu eurodeputatul Iuliu Winkler
În declarația pentru Știrile Transilvaniei, Iuliu Winkler a enumerat și excepțiile acestei decizii, pe care le-a considerat logice. De asemenea, consideră eurodeputatul, politica energetică este o competență a statelor membre, neexistând o politică energetică comună, așa că Parlamentul European nu are vreo competență în legătură cu noul mecanism.
Trei scenarii posibile pentru gazul rusesc
Întrebat ce s-ar putea face pe termen lung pentru asigurarea securității energetice a Uniunii Europene, Winkler a subliniat că există trei scenarii posibile în legătură cu gazul în Uniunea Europeană în lunile următoare.
Primu scenariu, optimist, este acela în care livrarea gazelor din Rusia va continua, chiar și cu un debit redus, așa cum e cazul astăzi. Al doilea scenariu este acela al reducerii severe a volumului de gaze livrate de Rusia, fapt ce ar putea fi motivat de Moscova prin pretinse motive tehnice care nu încalcă contractele existente. Cel de-al treilea scenariu este cel în care Putin, care folosește livrările de gaze ca pe o armă, va decide să oprească complet robinetul pentru Europa. Indiferent ce anume se va întâmpla, spune Winkler, Comisia Europeană este obligată să ia în calcul cel mai negru dintre aceste scenarii.
”Este vorba despre principiul răspunderii. Nu ne putem gândi că va fi bine pentru că vom avea noroc de o iarnă ușoară. Dar dacă vom avea o iarnă lungă și grea? Privită din această perspectivă, decizia de astăzi a Consiliului European este nu doar un triumf al solidarității ci și un triumf al responsabilității.”, a spus Iuliu Winkler.
Eurodeputatul susține că, pentru viitor, este absolut necesar să continuăm decuplarea de gazele rusești, dar asta este o chestiune care nu poate fi rezolvată nici în șase luni și nici într-un an.
Economisirea nu înseamnă neapărat restricții, ci economisirea înseamnă eliminarea risipei
Iuliu Winkler consideră că este vorba despre nevoia de a investi în anumite proiecte energetice. ”Trebuie să investim în interconectivitate, în rețele” spune eurodeputatul, astfel încât producția de energie electrică – pe cale să se descentralizeze în prezent prin intermediul programelor de încurajare a micilor producători de energie verde – să poată fi adusă în rețeaua care astăzi nu suportă ca fiecare locutor din România să își monteze câteva panouri fotovoltaice.
”Este o schimbare de paradigmă totală în care noi am luptat în Parlamentul European pentru un lucru extrem de important și anume ca energia nucleară să fie considerată sustenabilă în așa numita taxonomie a Uniunii Europene, adică acea listă a domeniilor în care investițiile sunt considerate sustenabile. Și am mai luptat pentru un lucru și anume ca gazul să fie considerat combustibil de tranziție, tot sustenabil, pentru următorii cel puțin 20-25 de ani. De ce este nevoie de acest lucru? Pentru a găsi investitori în exploatarea de mare adâncime din Marea Neagră sau pentru a găsi încrederea investitorilor că noi, prin PNRR sau Anghel Saligny, vrem să extindem rețelele de gaz, să avem o liniște în privința perspectivei gazului.”, a spus Iuliu Winkler.
Referindu-se la situația din România, Iuliu Winkler a spus că, din punct de vedere al securității aprovizionării, putem sta liniștiți, întrucât „avem producție proprie, există surse diversificate și un mix energetic foarte echilibrat, iar nivelul de umplere a rezervoarelor de gaz depășește deja 50%”.
Răspunzând la o întrebare referitoare la eventuale reacții critice ale populației din unele țări europene la decizia de reducere a consumului de gaz, Winkler a declarat că pot exista întrebări, dar nu crede că vor fi proteste legate de decizia de astăzi. El a spus că sunt diferențe și nervozități în Uniunea Europeană și vor putea să apară întrebări.
”Sigur că un cetățean din zona Mediteranei ar putea să se întrebe de ce au nevoie germanii, din motive ideologice, să închidă ultimele trei reactoare nucleare la 31 decembrie? De ce, dacă văd că este o problemă pe piața energiei, nu pot să prelungească funcționarea lor? Și eu am o presimțire că acest guvern de coaliție german, care cuprinde și partidul verzilor, își va lua inima în dinți și va decide să prelungească funcționarea celor trei centrale nucleare, pentru că este nevoie de ele. Cred că este mai bine să faci asta decât să dai drumul la toate centralele pe cărbune, așa cum se vorbește astăzi. Dar chiar și așa, acel cetățean mediteranean își va da seama că a fost luată o decizie care acomodează toate punctele de vedere și arată flexibilitate, respectă subsidiaritatea și este realistă”, a spus eurodeputatul UDMR.
Winkler este de părere că, oricum modul nostru de viață ar trebui regândit, fiindcă ”economisirea nu înseamnă neapărat restricții, ci economisirea înseamnă eliminarea risipei, inclusiv a risipei de energie”.
”Eliminarea risipei este un mod de a economisi și, chiar dacă afirmația mea nu este populară, cred că asta trebuie să facem fiecare”, a concluzionat Iuliu Winkler.
Informații de context. Ce a decis astăzi Comisia Europeană
În efortul de a spori securitatea aprovizionării cu energie a UE, statele membre au ajuns astăzi la un acord politic privind reducerea voluntară a cererii de gaze naturale cu 15% în această iarnă. Regulamentul Consiliului prevede, de asemenea, posibilitatea declanșării unei „alerte la nivelul Uniunii” privind securitatea aprovizionării, caz în care reducerea cererii de gaze ar deveni obligatorie.
Scopul reducerii cererii de gaz este de a face economii înainte de iarnă, pentru a se pregăti pentru posibile întreruperi ale aprovizionării cu gaze din Rusia, care folosește sursele de energie ca pe o armă.
Întrucât țările UE vor depune toate eforturile pentru a îndeplini reducerile, Consiliul a specificat câteva scutiri și posibilități de a solicita o derogare de la obiectivul de reducere obligatoriu, pentru a reflecta situațiile particulare ale statelor membre și pentru a se asigura că reducerile de gaze sunt eficiente în creșterea securității aprovizionării în UE.
Consiliul a convenit că statele membre care nu sunt interconectate la rețelele de gaze ale altor state membre sunt scutite de reduceri obligatorii de gaz, deoarece nu ar putea elibera volume semnificative de gaze prin conducte în beneficiul altor state membre. Statele membre ale căror rețele de electricitate nu sunt sincronizate cu sistemul electric european și depind în mare măsură de gaze pentru producerea de energie electrică sunt, de asemenea, exceptate, pentru a evita riscul unei crize de alimentare cu energie electrică.
Statele membre pot solicita o derogare pentru a-și adapta obligațiile de reducere a cererii dacă au interconexiuni limitate cu alte state membre și pot demonstra că capacitățile lor de export de interconexiuni sau infrastructura lor internă GNL sunt utilizate pentru a redirecționa la maximum gazul către alte state membre.
Statele membre pot solicita, de asemenea, o derogare dacă și-au depășit obiectivele de umplere a stocării de gaze, dacă depind în mare măsură de gaz ca materie primă pentru industriile critice sau dacă consumul lor de gaz a crescut cu cel puțin 8% în ultimul an în comparație cu media. din ultimii cinci ani.
Statele membre au convenit să sporească rolul Consiliului în declanșarea unei „alerte la nivelul Uniunii”. Alertarea ar fi activată printr-o decizie de punere în aplicare a Consiliului, hotărând la propunerea Comisiei. Comisia prezintă o propunere de declanșare a unei „alerte la nivelul Uniunii” în cazul unui risc substanțial de lipsă gravă de gaze sau a unei cereri excepțional de mare de gaze sau dacă cinci sau mai multe state membre care au declarat o alertă la nivel național solicită Comisiei să face acest lucru.
Atunci când au ales măsuri de reducere a cererii, statele membre au convenit că ar trebui să acorde prioritate măsurilor care nu afectează clienții protejați, cum ar fi gospodăriile și serviciile esențiale pentru funcționarea societății, cum ar fi entitățile critice, asistența medicală și apărarea. Măsurile posibile includ reducerea gazului consumat în sectorul electric, măsuri de încurajare a schimbului de combustibil în industrie, campanii naționale de conștientizare, obligații specifice de reducere a încălzirii și răcirii și măsuri bazate pe piață, cum ar fi licitația între companii.
Statele membre își vor actualiza planurile naționale de urgență care stabilesc măsurile de reducere a cererii pe care le planifică și vor raporta în mod regulat Comisiei cu privire la progresul planurilor lor.
Regulamentul este o măsură excepțională și extraordinară, prevăzută pentru o perioadă limitată de timp. Prin urmare, se va aplica timp de un an, iar Comisia va efectua o revizuire pentru a lua în considerare extinderea sa în lumina situației generale a furnizării de gaze în UE, până în mai 2023.
Textul convenit astăzi va fi adoptat oficial printr-o procedură scrisă. Procedura scrisă va fi lansată și încheiată în zilele următoare, în urma revizuirilor tehnice ale textului.
UE se confruntă cu o potențială criză de securitate a aprovizionării, cu o reducere semnificativă a livrărilor de gaze din Rusia și un risc serios de oprire completă, pentru care statele membre trebuie să se pregătească imediat, într-un mod coordonat și cu spirit de solidaritate. Deși toate statele membre nu se confruntă în prezent cu un risc semnificativ de securitate a aprovizionării, întreruperile grave asupra anumitor state membre vor afecta economia UE în ansamblu.
Odată cu reușitele Reformei religioase, dorinţa înființării unor școli de rang Academic a fost întotdeauna în agenda societății transilvănene, constituindu-se într-un imperativ social. Încă sub auspiciile principelui Ioan Sigismund de Zápolya s-a născut planul înființării unei Academii, prima dată la Sebeș, mai apoi la Alba Iulia. În vederea realizării cestui deziderat l-a invitat, fără însă a primii un răspuns pe renumitul Pierre Ramée de la Collège de France, care sugera fără dubiu, detaliile acestui proiect pedagogic transilvănean îndrăzneț dintre anii 1556-1558. Înființarea unor instituții de învățământ de rang superior a fost desigur motivată și de pragmatismul misionar și cultural al identității protestante din Principat.
Necesitatea înființării unor tipografii, nevoia unor tipărituri fie legate de Confesiunile profesate în noul stat, fie de noile traduceri vernaculare ale Bibliei, au întărit convingerea că o instituție de învățământ poate să realizeze aceste deziderate misionare. După principele unitarian, catolicul Ștefan Báthory a fost acela care la Cluj înființase în 1581 un Colegiu Iezuit, desigur în limitele și posibilitățile timpului istoric. Dintre principii ce i-au urmat reformatul Gabriel Báthory a pornit pas cu pas realizarea dezideratului înființării unei școli superioare. Așezămintele educaționale înființate de acesta au urmărit modele apusene, dar întotdeauna ancorate în realitatea transilvăneană. Vremurile războinice nu au permis însă realizarea unei instituții centrale de rang Universitar, fiind valid și pentru acum faptul, că în timpul războiului Musele nu vorbesc (Inter arma silent Musae).
Cu toate greutățile începutului, Gabriel Báthory a continuat punerea în practică a proiectului universitar inițiat la Cluj, de data acesta la Alba Iulia. Colegiul din Alba Iulia încă neuniversitar (dar totuși Gimnazium Illustre) a fost înzestrat de la bun început cu burse, îmbrăcăminte, cărți și clădiri. Geniului lui Gabriel Bethlen se poate atribuii faptul că văzând distrugerile războiului de 30 de ani din Europa, a realizat că poate să fructifice criza învățământului din Europa de Vest, în favoarea micului Principat. Dorința sa a fost pe de-o parte mercantilă și totodată pragmatică. Susținerea unei Academii transilvănene asigura pregătirea atât a preoților necesari amvonului cât și a persoanelor dedicate administrației publice centrale sau locale. Prin aceasta cheltuielile considerabile ale studenților din străinătate au fost integrate în economia țării, și nu în folosul altor centre. Decizia înființării Colegiului a avut loc în anul în care și-a pierdut soția pe Susana Károlyi, doliul însă nu l-a împiedicat în realizarea acestui proiect de anvergură europeană. Geniul princiar ne arată, că timpul întotdeauna trebuie folosit indiferent de circumstanțe în vederea realizării unor proiecte istorice.
Decizia înființării a fost validată de Parlamentul (Dieta) transilvăneană la 14 mai 1622 în Cluj. Textul acesteia anunță o abordare teologică și deopotrivă misionară-politică a tinerei instituții. Înființată după modelul Academiei din Heidelberg (Principatele Germane) instituția nou înființată la Alba Iulia, sub denumirea de Colegiu Academic slujea deopotrivă ideea răspândirii credinței protestante în Principat, și întărea identitatea cultural-politică a Principatului aflat între două mari puteri europene: Habsburgii și Imperiul Otoman. În același timp așteptările Vestului protestant în vederea misiunii protestante din Estul Europei au fost împlinite. Alba Iulia, mai apoi Aiudul a devenit acel ”lămpaș al culturii și credinței”, care a fost îndelung așteptat de intelectualitatea Europei de Vest. Instituția în sine însă a generat și dezvoltare economică de tip mercantil, prin care resursele economice rămâneau în țară, și nu migrau către exterior.
În vederea atingerii acestor obiective propuse, a fost necesară atragerea în instituție a unor profesori de renume. Aceștia au fost invitați să predea de la Universități de renume din Principatele germane aflate în paragină din cauza războiului de 30 de ani, fiind retribuiți în Transilvania cu salarii de rang de ministru. Numele lor sunt arhicunoscute: Bisterfeld, Piscator, Opitz și Alstedt. Prin aportul lor s-a realizat educarea primei generații de studenți transilvăneni, prin care atât viața confesională, cât și cea a societății s-a îmbogățit considerabil. Pleiada profesorilor a fost întregită de profesorul din Durham, Anglia, Isak Basire, a cărui schemă pentru educare Schema Educationis, a fost prima de acest gen din istoria Principatului. Prin acești profesori prima parte a existenți academice albaiuliene a stat sub influența pedagogiei germane și engleze, spiritualitate reformatoare care a pătruns în toate segmentele ale Principatului. Însă și atunci, ca și astăzi, niciun efor pedagogic nu poate fi considerat unul de folos, dacă nu sunt fonduri financiare suficiente pentru învățământ. Pentru societatea studențească din Alba Iulia în număr de 80-100 de persoane au fost necesare sacrificii materiale din partea Statului. Înțelegând această cerință principele Bethlen a înzestrat Colegiul cu proprietăți, din jurul orașului Aiud, dar și din renumita podgorie Tokaj. Pe lângă aceasta a realizat că u proces de învățământ poate fi eficace, doar în măsura în care spațiile dedicate acesteia sunt adaptabile scopului propus, adică vieții academice. Procurând proiectele clădirilor universitare din Țările Germane Herborn și Heidelberg, principele Gabriel Bethlen a inițiat construirea unei clădiri noi în Alba Iulia, începând cu 1626, clădire existentă și astăzi în cadrul Unității de Geniu din Cetatea din Alba. Clădirea universitară nu a fost finalizată, dar încă în viața principelui s-a apropiat de cerințele unei Academii adevărate: ”Principele Gabriel Bethlen, pe terenul aparținând familiei sale, a înființat un Colegiu, și l-a înzestrat cu profesori de renume… în mijlocul Colegiului se află o clădire de piatră, încă neterminată, care are în componență săli de lectură, bibliotecă, săli de studii, sală de mese, construită după modelul academiilor din Germania de Gabriel Bethlen…este o clădire imensă care din partea sa de l Miazăzi, împrejmuită cu o poartă cu bolți, care împrejmuiesc auditoriul, bucătăria, biblioteca, trei săli de clasă, casele seniorului și a vecinilor acestuia…care au fost clădiri largi și potrivite pentru studiu…” (scrisoarea profesorului András Zilahi către secretarul gubernial András Szentkereszti din 1716). Clădirea neterminată a fost construită și de principii Gheorghe Rákóczi I. și Mihail Apafi I. Din nefericire expediția turco-tătară din 1658 a produs pagube nerecuperabile Colegiului di Alba Iulia. Clădirea și mobilierul acesteia a fost mistuită de flăcări, biblioteca Academiei a fost distrusă. Nu este deci întâmplător faptul că la 1662 Mihail Apafi a mutat Colegiul de la Alba Iulia la Aiud, în centrul proprietăților sale.
Cu toate că la prima vedere perioada Colegiului din Alba Iulia a apus, începând cu 1662 continuându-se perioada istorică din Aiud, totuși clădirile renovate din Alba Iulia au fost capabile ca între 1672-1716, deci pentru 44 de ani, să găzduiască Colegiul refugiat din Sárospatak (Ungaria). Chiar dacă între cele două colegii s-a înfiripat o acerbă concurență în vederea primordialității educaționale, acestea s-au completat reciproc. Alba Iulia a împământenit legația studenților teologi (slujirea acestora de sărbători în localitățile transilvănene, în schimbul unor burse studențești), sau tot aici s-a predat în curriculum-ul universitar oficial pentru prima dată în Transilvania limba engleză. Ambele instituții au asigurat profesori/directori (praeceptori rectori) pentru liceele din Baia Sprie, Orăștie sau Făgăraș. Aiudul fiind greu încercat în duminica floriilor din 1704 (Domenica Palmarum) de forțele armate Habsburgice, și-a revenit spectaculos construindu-și identitatea pedagogică de această dată pe exemplul Universității de Stat din Leiden (Țările de Jos), a cărei calitate de instituție mamă a reușit să protejeze în secolul al 18-lea identitatea micului burg transilvănean. Aiudul și Colegiul său au devenit ”lumina din Estul Europei” a Universității din Olanda. Fiind moștenitoarea spiritualității bethleniene a știut să realizeze cele mai moderne achiziții pe planul ofertei educaționale europene. Acesta i-a dat putere să se reorganizeze și după pustiirea școlii din luna ianuarie 1849, în vâltoarea evenimentelor războiului civil din Transilvania, din cadrul revoluției pașoptiste.
Colegiul Academic deci poate fi considerat ca un factor al multiplicării învățământului din Transilvania. Prin grija acesteia și-a început periplul istoric școlile din Făgăraș, Baia Sprie și Orăștie. Prin grija acesteia s-a întărit Colegiul Reformat din Cluj și cel din Târgu Mureș. Datorită evoluției și divizării acesteia s-a înființat Teologia Reformată din Cluj. Multe dintre aceste instituții funcționează inclusiv astăzi. Renumele Colegiului Bethlen a ajuns în Europa de Vest, în Lumea Nouă, în Africa, Tibet și India. Metodele de învățământ practicate au fost întotdeauna cele mai moderne. Influența Colegiului se surprinde în cultura germană și română din Transilvania. Din acest motiv înființarea cum 400 de ani a Academiei de Gabriel Bethlen nu poate fi o întâmplare aleatorie, de ocolit. Este un moment istoric obligatoriu de raportare pentru toți aceea care se gândesc și cred în valori, în Europa. Prin orașele Alba Iulia și Aiud (mai apoi Blaj) Transilvania a ajuns pe harta didactică a Europei. Prin realizările Academiei sentimentul fragilității de a fi undeva la marginea Europei, s-a transformat într-o profundă convingere identitară a omului trăitor în Principat. Acesta a avut convingerea că orașele și cultura acestora reprezintă Centrul continentului, la care se poate raporta oricine. Prin urmare cei 400 de ani petrecuți ne obligă la reverență și respect față de acei dascăli care au clădit o lume a spiritualității și culturii în această parte a Europei. Moștenirea acestora ne obligă, pentru că mulți preoți, dascăli, agricultori, oameni de afaceri și muncitori sunt beneficiarii acestei spiritualități prolifice transilvănene. Dorim ca Bunul Dumnezeu să binecuvânteze școlile noastre și pe toți care învață în aceste instituții, să ne dea puterea să comemorăm cum se cuvine memoria acestui mare principe transilvănean, dar mai ales să ne dea puterea să-i continuăm idealurile mărețe prin care credința. cultura și cartea poate reprezenta viitorul unui popor.
___
A 400 éves Bethlen Kollégium (1622-2022)
Az erdélyi protestáns iskolarendszer megerősítésének igénye mindig is társadalmi imperatívusz volt. Már János Zsigmond és az erdélyi Országgyűlés tervei között szerepelt az, hogy a Fejedelemség rangjához méltó főiskolát alapítson. Pierre Ramée (Ramus Péter) a párizsi Collège de France tanárának erdélyi meghívása (1556-1558) előfutára volt a nagy fejedelmi álom megvalósításának. Az iskolák fölöttébb szükséges voltának reményét a református ember pragmatizmusa diktálta. A Biblia és a nyomda, a prédikáció és az írásművészet, a hitvallás és igei bizonyságtétel, valamint az új ország adminisztratív feladatainak ellátása, halaszthatatlanná tette egy Akadémia alapítását. János Zsigmond után, a római katolikus Báthory István, majd a református Báthory Gábor lépésről-lépésre próbálta megvalósítani az erdélyi társadalom jogos művelődési igényét. A követendő példa mindig a nyugati Akadémia volt, de a megvalósítás szellemisége mindvégig az erdélyi hagyományokban gyökerezett. A háború, veszélyeztetettség nem engedte meg egykönnyen iskolák felállítását, hiszen ma is igaz, fegyverek között a Múzsák is hallgatnak. Mégis a kolozsvári jezsuita kezdeteket, Báthory Gábor Gyulafehérváron folytatta. Az itteni Kollégium diáksága törvénnyel, kelneki dézsmával- mai szóval, ösztöndíjjal, ruhával, könyvvel és épülettel volt ellátva. Bethlen Gábor politikai zsenialitásához tartozik az, hogy felismerve a 30 éves háború Német Fejedelemség-béli pusztításait, Erdély számára kamatoztatta Nyugat Európa háborús övezetében beállt oktatási krízisét. Felismerve azt, hogy a szószék és a világi hivatal számára alkalmas emberek kellenek, a középkor óta dívó erdélyi peregrináció erőforrásait az ország oktatási fejlődésére használta. Az, hogy ezt akkor tette, amikor szeretett feleségét Károlyi Zsuzsannát temette, és hogy ezt a döntését a kolozsvári Országgyűlés határozata személyesítette meg, csak aláhúzza azt a tényt, hogy a történelmi időket sosem szabad elszalasztani, hanem ha arra alkalom van, mindig ki kell használni. 1622. május 14-én hozott Országgyűlési döntés egyértelműen teológiai megalapozást és missziós célkitűzést kölcsönöz a bethlengábori Akadémiának. A keleteurópai Heidelbergnek, Gyulafehérvárnak egyszerre kellett a protestáns hit győzelmét és az ország – két nagyhatalom közötti- megmaradását szolgálnia. A fejedelmi pragmatizmus Nyugat álmát valósította meg, amikor az oktatási intézmény által olyat teremtett, amely a misszió lehetőségét, Kelet protestáns lámpásaként hordozta. Ugyanakkor ezáltal az otthoni művelődés, merkantilista típusú gazdaságfejlesztés és intézményalapítás alapjait fektette le. Ehhez tanrendszer kellett, amelyet jezsuiták módjára alakított ki, professzorok kellettek, akiket elpusztult németországi egyetemeikről, miniszteri rangú fizetés mellett hozott Erdélybe. Itt a legmagasabb szintű oktatást nyújtották. Bisterfeld, Piscator, Opitz és Alstedt nevei közismertek. Általuk és velük indul el a hazai értelmiség nagy személyiségeinek nevelése, az erdélyi művelődési élet gazdagítása, a hitvalló református élet megalapozása. Kiegészítette ezt Basirius Izsák (Isak Basire) angol szellemiségben fogant oktatása, a Schema Educationis által fémjelzett egész Erdélyt átható oktatási reformja. Az egykori jezsuita kollégiumban elkezdett Akadémiai rangú tanítás azonban akkor, ahogy ma is, anyagi áldozatokkal járt. A 80-100 főt kitevő diák és tanártársadalom ellátására külön anyagi forrásokra volt szükség. Így a fejedelem saját alapítású iskoláját ellátta Nagyenyed és Tokaj környéki birtokokkal. Sőt, felismerte azt, hogy újkori politikai és gazdasági körülmények között zajló erdélyi oktatás, sosem lehet igazán sikeres, ha azt nem olyan helyen folytatják, amely méltó a diákok és professzorok akadémiai életviteléhez. Ennek érdekében 1626-ot követően a herborni és heidelbergi egyetemek épületének alaprajzát ismerve, a fejedelemség építőmesterei elkezdték az újkollégium, ma a gyulafehérvári híd és útépítő katonai laktanya épületének kivitelezését. A hosszú építkezési folyamat nem lett befejezve, de a látvány már a fejedelem életében szemet gyönyörködtető volt: „Bethlen Gábor boldog emlékezetű fejedelem …a maga örökös úri és nemesi fundusára, azon a helyen, ahol most vagyon, fundálta a collegyiomot, tudós professor emberekkel ékesítette, … A Collegyiom közepin vagyon egy kő, újjonnan kezdett, de véghez nem mehetett épület, mellyet auditoriumoknak, bibliothecának, convictusnak, classisoknak és egyébb szükségekre a németországi académiák formájára intézett volt Bethlen Gábor … A Collegium nagy és roppant épület, napkelet és dél felől való részében, a bóthajtásos kapu közin kivül auditóriumával, bótos frumentáriával, hasonló bibliothecával és hasonló boltos három classissal, senior és szomszédgya házával számláltatik…, mellyek mind reguláris és tágas, jó alkalmatosságú házak, tágas classisok, auditorium…az Curia közepinn edgy igen nagy kő épülettel.” (Zilahi András professzor levele Szentkereszti András guberniumi titkárhoz). A befejezetlen, de már használatban levő épületen I. Rákóczi György, majd I. Apafi Mihály folytatta a megkezdett munkát. Az 1658-as török és tatárjárás főleg a gyulafehérvári várban tetemes, kijavíthatatlannak tűnő károkat okozott. A tűz pusztította el a Kollégiumot és tette tönkre könyvtárát, berendezéseit. Nem véletlen, hogy a Kollégium második alapítója I. Apafi Mihály 1662-ban az Akadémiát birtokai közé, a gyulafehérvári épületek használhatatlansága miatt, Nagyenyedre költöztette. S bár látszólag a gyulafehérvári kollégiumi korszak ezzel bezárult, elindult a dicsőséges és sok próbát megélt nagyenyedi korszak. A kuruc-labanc összetűzések által megpróbált (1704. Domenica Palmarum) nagyenyedi kollégium már nem a németországi, hanem a korban legmodernebbnek tartott hollandiai, leideni és utrechti példákat követte. Nagyenyed lett, Leidenhez hasonlóan az a keleti lámpás, amely a felvilágosodás és az erdélyi protestáns kultúra fellegvára lett. Bethlen Gábor szellemiségét, az erdélyi arcélű, de nyugati mintájú oktatást a legmagasabb szinten gyakorolta. Mindez idő közben I. Apafi Mihály kijavította a gyulafehérvári új és ó kollégium épületeit. a hamarjában kimeszelt falak közé Európa vallási menekültjei mellett a fejedelem befogadta a bujdosó sárospataki Kollégiumot. Ez a kollégium 1672 és 1716 között, 44 év alatt akadémiai rangú oktatást folytatott a nagyenyedi Bethlen Kollégiummal egyszerre. Versengésük és tevékenységük az ellenreformáció korában az erdélyi felsőfokú protestáns oktatás életerejéről és a pusztulások ellenére (1849. január 8-9-én ) történő újjászületéséről vallott. Innen vált gyakorlattá a rendszeres diákellátás, a cipó, az ünnepi legáció, és lett megélhetési módszerré a diáktanítás-praeceptorság, amelyet a korban fél professzori rangnak tartottak. A Collegium Academicum 400 éve alatt Kárpát Medencei oktatási multiplikációs faktorként lépett fel. Gondoskodása által alakult ki a felsőbányai, fogarasi és szászvárosi református kollégiumi iskolahálózat, osztódása által erősödhetett meg rangban és diákok által Kolozsvár, Marosvásárhely és Sárospatak protestáns iskolahálózata. A nagyenyedi kollégium teológiai oktatásának folytatója a máig működő kolozsvári Protestáns teológia. A gyulafehérvári, majd nagyenyedi iskola hírneve eljutott Nyugat Európába, az angol szigetvilágba, Afrikába, Indiába és Tibetbe. Tanítási módszere és eredményei, bármely korabeli oktatási rendszert figyelembe véve előkelőek voltak. Hatott a román és német kultúrára, a teológiára és művészetekre. Emiatt a bethlengábori egyetemalapítás ténye európai oktatáspolitikai szempontból is megkerülhetetlen. Gyulafehérvár és Nagyenyed általa kerülhetett fel a világ haladó oktatás központjainak térképeire. A valahol ott Európa peremén kartográfiai érzése, ezen Kollégium által válhatott azzá a meggyőződéssé, hogy Hegyalja, városaival: Gyulafehérvárral, Nagyenyeddel és Kolozsvárral együtt a világ közepe. Ünnepi évünk főhajtására kötelez az iskolaalapító fejedelmi szándék, a nagy eszme megvalósítása és az elmúlt 400 év. A mai napig diákok: tanárok, lelkészek, munkások és földművelők ezrei mondhatják magukat a fejedelmi – biblikus szellem – szellem örököseinek, ahogy mi magunk is azok vagyunk. Nem kívánhatunk mást, csak azt, hogy az Úr áldja meg iskoláinkat és a benne tanuló népünket, tartsa meg közöttünk a nagy fejedelem emlékét és adja, hogy méltó utódai lehessünk!
The 400-Year of the-Old Bethlen Academy (1622-2022)
The need to strengthen the Protestant school system in Transylvania (part of Hungarian kingdom until 1541, nowadays part of Romania) has always been a social imperative. Dating as far back as Zsigmond János or John Sigismund (the prince who presume to donate nobility to John Smith founder of Jamestown, Virginia/US.) and the Transylvanian Parliament in (6 February/1557), there had been plans to establish an academy worthy of the importance of the Principality. In 1556, the invitation of Pierre Ramėe (Petrus Ramus), a teacher at the Collège de France in Paris, was a step towards this goal.
The need for such educational system was dictated by the needs of the Reformation. Establishing a Reformed Academy was a necessity in order to meet the needs of the society, and fell in line with developments of that time such as the printing of the Bible both in Hungarian, German and Romanian (languages of the Transylvanian Principality), the art of Reformed preaching and writing, testimony of the Reformed creed, and the administrative tasks of the new country.
After János Zsigmond, the Roman Catholic prince István Báthory (1581) and then the Reformed prince Gábor Báthory tried to promote a cultural foundation for the Transylvanian society. Their example to follow has always been the Western Academy, but the spirit of implementation has always been rooted in Transylvanian traditions.
The Thirty Years’ War (1618-1648) prevented the establishment of the schools, as even today the muse is silent among war. Even in the midst of the war and strife, prince Gábor Báthory continued reforming in Alba Iulia/Gyulafehérvár (Romania) the educational system which was started by the Jesuits in Cluj/Kolozsvár, but he made it the basis of a Presbyterian-Reformed education.
The decision of the Transylvanian Parliament of 14 May 1622 sustained by prince Gábor Bethlen founded the well-known Academy (Collegium Academicum) in Alba Iulia/ Gyulafehérvár. The University tried to be the “Eastern Heidelberg”, and promoter of the Protestant faith with clear mission purposes. The students of the Academy were supplied with scholarships, clothes, books, and a safe place to study. After Gábor Báthory it was part of new prince Gábor Bethlen’s (1580-1629) awareness that the devastation of the Thirty Years’ War would create the need for an environment where students from all over Europe could come and study in peace.
He continued to stay focused on his mission even while grieving for his beloved wife Zsuzsanna Károlyi who had died in 13 May 1622. The pragmatism of the Principality in establishing this Academy accomplished the dream of the West by serving as a vehicle in spreading the Reformation in the East. At the same time, Bethlen laid the foundations for culture, mercantilist economic development and institutions.
This required a system of education, which Bethlen developed based on the Jesuit model. He brought in professors from war-torn German universities (Herborn, Heidelberg), and he provided the highest level of education.
The names of professors such Bisterfeld, Piscator, Opitz and Alstedt are well known in all of Europe. They each contributed to the development of the Hungarian cultural and Protestant life. This was complemented by the new teaching method of Isak Basire from England who developed a new educational system for the region.
However, the academic teaching that began in the former Jesuit college entailed financial resources to provide for the 80-100 students and teachers’ association.
Thus, Prince Gábor Bethlen donated to the school his estates around Aiud/Nagyenyed (Romania) and Tokaj (wine region from Hungary) to provide funding for the school. Moreover, he recognized that education in Transylvania could never be truly successful if it was not conducted in a place worthy of the academic life of students and professors.
In 1626, based on the floor plan of the buildings of the universities of Herborn and Heidelberg, the master builders of the Principality began construction of the new Academy, the remnants of which exist today as a military barracks in Alba Iulia/Gyulafehérvár.
Prince György Rákóczi Ist. and then prince Mihály Apafi Ist continued the work on the unfinished building, which was already in use. The Turkish and Tatar invasions of 1658 caused significant, seemingly irreparable damage to the fortress of Alba Iulia/Gyulafehérvár.
The fire destroyed the College, including the library (1658). It is no coincidence that the second founder of the College, the prince Mihály Apafi, moved the Academy to Aiud/Nagyenyed in 1662 due to the devastation of the buildings in Alba Iulia/Gyulafehérvár. And although the Academy period in Alba Iulia/Gyulafehérvár seems to have ended with this, the glorious and tried-and-tested era of Aiud/Nagyenyed began.
Following the -Hungarian Revolt against Habsburgs War (1704) the Academy no longer followed the examples of Germany, but rather the example of the Netherlands’ cities of Leiden and Utrecht, which were considered the most modern educational systems at the time. Alba Iulia/Gyulafehérvár became similar to State University of Leiden (Staten College), an Eastern beacon of light, and a stronghold of the Enlightenment and Transylvanian Protestant culture.
Prince Gábor Bethlen promoted the highest level of education based on the western model. In the meantime, Mihály Apafi repaired the damaged buildings of the new and old college in Alba Iulia/Gyulafehérvár. In addition to the religious refugees of Europe, the Prince took in the refugee students of the Reformed Academy of Sárospatak (Hungary) in 1672.
Between 1672 and 1716, for 44 years, this school conducted its academic education at the same time as Bethlen Academy in Aiud/Nagyenyed. Their rivalry and activity in the age of the Counter-Reformation professed the vitality of higher Protestant education in Transylvania and its rebirth in spite of the destruction caused by the Civil War in January 1849, during of Hungarian Revolution from 1848-1849.
From this time activities such as regular student care, giving bread to students, became practices and professorships became a paid occupation.
These schools for the last 400 years were exponential catalysts for the development of the educational systems in the Carpathian Basin. They enabled the creation of a network of Reformed schools in Baia Sprie/Felsőbánya (Romania), Făgăraș/Fogaras (Romania) and Cluj/Kolozsvár, Târgu Mureș/Marosvásárhely (Romania), Orăștie/Szászváros (Romania) and Sárospatak (Hungary).
The Protestant Theology of Cluj/Kolozsvár, which still operates today, became an extension and continuation of the theological education of the Academy of Aiud/Nagyenyed. The reputation of the school in Alba Iulia/Gyulafehérvár and then Aiud/Nagyenyed reached Western Europe, the British Isles, Africa, India and Tibet.
These schools’ teaching methods and achievements were reputable, distinguished, and measured up to the requirements of the contemporary educational system. They had a great influence on the Romanian and German cultures, and on theology and the arts. For this reason, mentioning the significance of the establishment of the educational systems created by prince Gábor Bethlen is unavoidable from a European educational policy point of view.
Because of this, Alba Iulia/Gyulafehérvár and Aiud/Nagyenyed were able to get placed on the map of the world’s advanced education centers. It was through the advancements of Bethlen’s educational systems, that he became convinced this part of Transylvania, together with its cities: Alba Iulia/Gyulafehérvár, Aiud/Nagyenyed and Cluj-Napoca/Kolozsvár, became the center of the Protestant world, though they were on the outskirts of Western Europe.
At the 400 year anniversary of the Academy, we are obliged to continue with the intentions and the enlightened ideas of the Prince to create a hub for education. To this day, thousands of students: teachers, scientists, pastors/reverends, workers, and farmers can claim to be part of the legacy began by the Prince.
All we can ask is for the Lord to bless our schools and our people and students who study in them, to keep among us the memory of the great Prince, and to help us to be worthy successors!
Portalul Știrile Transilvaniei și platforma de știri Digitalio lansează o colecție de artă digitală formată din zece desene având ca temă locurile emblematice din Transilvania, cu o tușă ucraineană. Colecția intitulată ”Pixelvanya împotriva războiului” este un protest față de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.
„Războiul. Războiul nu se schimbă niciodată”. O frază infamă din seria Fallout pare a fi mai potrivită ca niciodată, din păcate. În timp ce lumea urmărește un nebun înarmat bombardând și ucigând copii, noi toți trebuie să încercăm să contribuim la ajutarea poporului ucrainean. Și, deoarece cunoștințele noastre despre arme se limitează în principal la jocurile video, am decis să acționăm. Știm că nu este mult, dar scopul este să îi ajutăm pe cei care au nevoie. Profiturile din această colecție NFT vor merge pentru furnizarea de alimente și toate articolele necesare refugiaților ucraineni din România.
Ce am făcut? Am ales câteva locuri emblematice din Transilvania, dar și unele care nu sunt pe multe hărți turistice și care merită mult mai multă atenție din partea călătorilor. Am transpus totul într-un univers de tipul ”ce ar fi dacă” și apoi am adăugat o tușă actuală, cu un mesaj puternic împotriva războiului din Ucraina.
”Vrăjitorul” care s-a jucat în universul ”ce ar fi dacă” este liceanul Paul-Sebastian Lazăr. El s-a întrebat ce ar fi dacă una dintre casele din GoT ar avea sediul în Castelul Corvinilor din Hunedoara? Și oare cum ar fi dacă vânătorul lui Bloodborne se pregătea pentru o luptă în Biserica Neagră din Brașov? Și ce ar fi dacă toate aceste locuri istorice ar fi fost parte a unui regat ucrainean?
Dincolo de protestul împotriva războiului, colecția de NFT-uri este și modul nostru de a ajuta cât mai eficient Ucraina. Ne sunt alături cei de la Center for Peace and Violence Prevention (CPVP), un ONG care este specializat pe acțiuni în zone de conflict și post-conflict și în munca cu refugiații. Fondurile obținute din vânzarea celor 10 desene din colecție vor fi donate acestei organizații care va cumpăra și trimite ajutoarele necesare acum în Ucraina.
Vă invităm să contribuiți și dumneavoastră. Priviți, achiziționați și fiți alături de refugiații din Ucraina.
Folosim cookie-uri pentru a vă asigura că vă oferim cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Dacă veți continua să utilizați acest site, vom presupune că sunteți de acord cu asta.
