Muzeul Textilelor din Băița prezintă opera artistului vizual de renume internațional Mircea Cantor — Mâini adjectivând munca (Hands Adjectivating Work), într-o expoziție al cărei vernisaj va avea loc în 21 mai, în Corpul B, din Băița, la nr. 21. expoziția va fi deschisă pentru public între 21 mai și 17 iunie.
Această expoziţie este contiunarea interesului pe care Muzeul ȋl are în preservarea tehnologiilor legate de ţesăturile tradiţionale şi impactul lor asupra lucrărilor artiştilor contemporani. Ȋn 2019 Muzeul Textilelor a organizat expoziţia Lâna și Apa. Cergi și Țoluri Țesute și Împâslite din Regiunile Balcano-Carpatice, care a prezentat technologiile ancestrale folosite pentru cergile ţesute şi împâslite, aceleaşi technologii fiind folosită pentru lucrările lui Cantor, expuse aici.
Lucrările din acesta expoziție au fost realizate în colaborare cu o tesătoare de cergi din Săpânța, Maramureș în vara anului 2020. De menționat că interesul lui Mircea Cantor pentru arta textilă tradițională și savoir faire-ul maramureşean are un istoric mai vechi începând din 2008 când a realizat un covor „zburător” din lână — „Airplanes and angels” — tot în Maramureş la Botiza, cu tesătoarea Victoria Berbecaru și țărăncile din sat; de asemenea tot în 2008 a colaborat cu sculptorul Vasile Bârsan pentru lucrarea „Arch Of Trumph” — o poartă maramureşeană reinterpretată; şi tot pe atunci colabora cu Burnar Tãnase, ceramistul din Săcel, pentru o serie de ulcioare special concepute pentru o instalație/performance. Pentru Cantor, „mâna artistului este unealta ceea mai importantă,” ȋntrucât transmite cunoştinţa ancestrală şi un mod de a trăi.
De aici și titlul lucrărilor “Hands are adjectives to numbers (cergă cu vârste & cifre)” pe care le prezintă in premieră in România după ce au fost parte din Trienala de la Kathmandu în Nepal în 2022. Aceste cergi (pături) au fost ţesute în mod tradițional la război, fiind rezultatul unei colaborări cu aspecte multiple cu o ţesătoare autentică. Pe suprafața lor se observă ţesut in culori alb și negru, un cod ce se schimbă de la o cergă la alta. Acest număr este o reflexie a unui contor de statistici mondiale ȋn relaţie cu populaţia României, populaţie care s-a redus semnificativ de-a lungul anilor datorită migraţiei internaţionale către naţiunile occidentale. Colaborarea lui Cantor cu artizani ţesători, care erau foarte deschişi la experimentare, a risipit idea rigidă că tradiţiile resping sau sunt refractare la schimbare.
Născut ȋn 1977 ȋn România, trăieşte şi lucrează pe Pământ. Laureat al prestigiosului Premiu Marcel Duchamp (2011) Mircea Cantor realizează filme, instalații sculpturale, fotografie și desen. Arta sa multidisciplinară poate fi înțeleasă in primul rând în termeni de o căutare a poeziei vizuale, meditație și spiritualitate. Inspirat de evenimentele mari și mici din viața de zi cu zi, Cantor creează imagini poetice puternice, care au capacitatea de a ți se întipări bine pe retină sau în minte. A trezit interesul internaţional la ȋnceputul anilor 2000, cu diferite lucrări, cum ar fi „The Landscape Is Changing” (2003), un film ȋnfăţişând demonstranţii purtând oglinzi de dimensiuni mari ȋn loc de slogane ȋn timp ce mergeau pe străzile din Tirana, şi „Deeparture” (2005), un film care face cronica asupra unei ȋntâlniri dintre un lup şi o căprioară ȋntr-o galerie goală. Recent, Cantor s-a aplecat asupra măiestriei artizanatului şi tradiţiei pentru a se relaţiona la energia ‘intuitivă” care testează cum diferite domenii de cunoaştere ar putea avea sens și impact asupra creaţiei umane şi asupra multiplicităţii perspectivelor care ne formează înţelegerea relaţiei noastre cu timpul, conştinţa, şi experienţa.
Lucrările sale se află în colecții prestigioase precum MUSEUM OF MODERN ART, New York (SUA); RENNIE MUSEUM, Vancouver (Canada); CENTRE POMPIDOU, Paris (Franța); MUSEO NACIONAL CENTRO DE ARTE REINA SOFIA, Madrid (Spania); MAGAZINE 3, Stockholm (Suedia); KUNSTHAUS ZÜRICH, Zürich (Elveția); PHILADELPHIA MUSEUM OF ART, Philadelphia (SUA); HIRSHHORN MUSEUM, Washington D.C. (SUA); CASTELLO DI RIVOLI , Torino (Italia); FONDATION FRANÇOIS PINAULT, Paris (Franța); WALKER ART CENTER, Minneapolis (SUA); FONDATION LOUIS VUITTON, Paris (Franța).
_________
Muzeul Textilelor, Corp B, Băița, nr. 21, jud. Hunedoara, România 21 mai-17 iunie, 2023 Vernisajul expoziției: 21 mai, 2023, 15:00
Sâmbătă, 14 mai, la Muzeul Textilelor de la Băița va avea loc vernisajul expozitiei Simbol și Splendoare: Xilogravuri Inspirate din Motivele Ancestrale ale Cămășii Pădurenilor. Evenimentul începe la ora 15.30 la Muzeul Textilelor, Corp B, Galeria Art Café, Băița, jud. Hunedoara.
Simbolistica, frumusețea și vechimea motivelor ornamentale ale vechiului costum pădurenesc nu pot fi puse la îndoială. Motivele, preponderent geometrice, au la bază simbolurile fundamentale ce caracterizează cultura vechilor popoare ale lumii: centrul sau punctul, crucea, cercul și pătratul, precum și alte motive străvechi ca triunghiul, spirala, sori și stele, mărul, spicul grâului, coarnele berbecului și altele. Unele simboluri s-au combinat între ele, ori au căpătat de-a lungul timpurilor sensuri multiple, care departe de a se exclude, armonizează și se completează într-o cunoaștere sintetică integrală. Toate aceste simboluri sunt considerate de specialiști simboluri absolute pentru că ele conțin esența. Din această cauză un astfel de simbol îl putem considera un cod, un cifru, care odată descifrat și înțeles devine o importantă sursă de informații.
Expoziția Simbol și Splendoare: Xilogravuri Inspirate din Motivele Ancestrale ale Cămășii Pădurenilor, se va deschide la Muzeul Textilelor, Corp B, Galeria Art Café, Băița, jud. Hunedoara în data de 14 Mai, 2022 și va putea fi vizitată până la 1 August, 2022.
Expoziția este organizată de către Muzeul Textilelor, în colaborare cu Centrul de Cultură și Artă al județului Hunedoara.
”Cu acest eveniment, redeschidem Muzeul Textilelor, care pe perioada ultimilor doi ani si-a redus mult activitățile cu publicul. Anunțăm totodată, cu acest prilej, o alta expoziție pe care o vom deschide duminică, 29 mai 2022, la Muzeul Textilelor, Corp B: Celebram The Met: Piese de Vârf din Donația The Metropolitan Museum of Art către Muzeul Textilelor”, a declarat Florica Zaharia, coordonatorul acestui muzeu unic în România.
Cercetarea, fotografiile, textul și coordonarea realizării materialului inclus în expoziție aparțin Profesorului, Tezaur Uman Viu, Mircea Lac. Lucrările de xilogravură realizate de elevii „Clasei de artă tradițională” de la Școala Populară de Artă, Deva includ simboluri ancestrale ale culturii tradiționale din Zona Pădurenilor: Crucea, Pizar (sub formă de S), Steaua, Gogâște (crucea încârligată, svastica), Spicul de grâu, Pup, Tri, Heli cu patru ochi, și Budiana.
Atunci când te gândești la românii de excepție plecați în cele patru colțuri ale lumii, români care fac cinste acestei țări și cu care ne mândrim, este imposibil să nu o amintești pe Florica Zaharia. Un om de o inteligență sclipitoare, cu un bun simț tipic pentru Țara Moților, Florica Zaharia are o poveste de viață impresionantă. Împreună cu Romulus, soțul ei, Florica a fugitdin lagărul comunist românesc în 1983. Își propuseseră să plece undeva în Europa vestică. Așa au ajuns în Spania, însăazilul politic în țara iberică le-a fost refuzat. Au decis atunci să își încerce norocul peste ocean, așa că au plecat în Statele Unite.
Țara Făgăduinței nu a fost însă, de la început, așa de primitoare cum o arătau filmele americane. Mai ales că Florica și soțul său nu știau o boabă de limba engleză și nu prea aveau nici bani în buzunare. Nu au disperat, dar, mai ales, nu și-au pierdut credința în Dumnezeu, cel la care se rugau să-i ghideze și să-i ajute. Dorința de a reuși, încrederea în propriile forțe, norocul și un șir de întâmplări aproape incredibile s-au așezat, rând pe rând, lângă ceea ce Dumnezeu le rânduise, iar viața lor a luat o turnură demnă de un film american despre succes.
Cum a ajuns să fie recunoscută și respectată în lumea culturală americană
Florica Zaharia spune că drumul către recunoaștere în lumea culturală de peste ocean nu a fost unul ușor și a implicat multă muncă și seriozitate. Odată ajunsă în America, s-a dus la prima agenție de forță de muncă pe care a găsit-o. Absolventă a Universității Naționale de Arte ”Nicolae Grigorescu” din București, avea la ea doar două dintre tapiseriile lucrate chiar de mâna ei. A avut noroc de două ori. Odată pentru că unul dintre angajații agenției vorbea limba franceză, pe care o vorbea și Florica, iar a doua oară pentru că acel angajat a direcționat-o cătreMuzeul Metropolitan, celebrul MET din New York, muzeu care era în căutarea unui specialist pentru restaurarea unei tapiserii flamande. Șefa de atunci aDepartamentului de Conservare a Textilelor a plăcut-o și a angajat-o imediat. De acolo înainte drumurile i s-au deschis.
A ajuns să cunoască o sumedenie de oameni deosebiți, a învățat limba foarte bine și s-a făcut tot mai remarcată în cercul de specialiști al acestui domeniu cultural extraordinar. A lucrat 28 de ani la MET New-York, devenind chiar șefaDepartamentului de Conservare a Textilelor, odată ce fosta sa șefă, cea care o angajase, s-a pensionat. I-a luat locul, dar nu a uitat nicio clipă de originile sale.
„Florica Zaharia s-a alăturat departamentului în 1988 şi l-a condus începând cu 2003, perioadă în care a lucrat cu o serie de conservatori textili renumiţi la nivel mondial. Ea a făcut cercetare, a publicat o serie de lucrări, a ţinut prelegeri, a curatoriat expoziţii şi a predat elevilor pe teme diverse precum materiale textile şi tehnologie, textile din Europa de Est sau conservarea textilelor.“ Aceasta este descrierea făcută Floricăi Zaharia pe site-ul Metropolitan Museum of Art din New York.
Merită să mai spunem despre Florica Zaharia că a absolvit un program de masterat cu specializarea tapiserie, structura textilelor şi design, pentru a-şi continua apoi studiile cu un doctorat în arte vizuale (pictură, sculptură, film sau fotografie), concentrându-şi atenţia pe textile şi tehnologii. Doctoratul l-a obţinut la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti.
Consacrarea în carieră nu a eliminat, ba dimpotrivă, a accentuat dorul de țară, de satul natal din Țara Moților. Așa după cum spune Florica, a simțit mereu că trebuie să dea ceva înapoi țării sale și locurilor natale. Așa că, după 1989, odată cu democratizarea României, Florica și soțul ei au luat o decizie radicală: aveau să renunțe la tot ce realizaseră în America și urmau să revină, definitiv, în țară. Pensionarea timpurie a șocat întreg colectivul de la MET, dar, în același timp, cu toții au înțeles rațiunea acestei decizii. Foștii colegi de la MET ai Floricăi au apreciat inițiativa sa, întregul colectiv a susținut-o cu entuziasm și au asigurat-o de tot sprijinul lor. Ca dovadă, aproape 2000 dintre piesele din colecția muzeului pe care Florica l-a creat sunt donate de MET New-York.
De altfel, Florica a rămas foarte recunoscătoare Americii pentru tot ce i-a oferit și, ori de câte ori are ocazia, vorbește cu multă considerație despre țara care a primit-o cu brațele deschise, oferindu-i oportunitățile pe care, în Europa, nu le-a găsit.
Întoarcerea la Hărțăgani și înființarea unui muzeu unic în Europa de Est: Muzeul Textilelor
Ideea înființării unui muzeu nu a venit imediat și nici nu a fost motivul reîntoarcerii în țară. Sigur, Florica Zaharia își dorea cumva să își pună în valoare cunoștințele dobândite în cele trei decenii de muncă peste ocean, însă nu era nimic conturat la revenirea în țară. Însă, așa după cum ne-a mărturisit, Dumnezeu a deschis căi și oportunități, oferindu-i în final șansa de a pune bazele unui loc inedit și unic.
Își dorea să poată crea un centru unde specialiști, cercetători din lumea întreagă, să se poată întâlni cu cercetători din România și din estul Europei, în încercarea de a crea un context global în care să se regăsească și textilele din zona est-europeană, care sunt foarte greu de datat, chiar în muzeele mari ale lumii. Așa s-a născut Muzeul Textilelor din Băița, un muzeu unic în Europa.
L-a făcut în comuna natală și nu a gândit acest muzeu ca fiind o expoziție permanentă, statică, ci ca pe o succesiune de expoziții tematice, legate de câte o temă de cercetare, cu participarea unor specialiști din România și din toată lumea. În esență, locul este mai degrabă un spațiu al cercetării științifice, o Agora în care specialiști din lumea întreagă se reunesc și împărtășesc cunoștințe, punându-le într-un spațiu comun, un centru al cunoașterii care are ca misiune lupta împotriva uitării. Pentru că acesta este cel mai mare dușman: uitarea. Modul tradițional în care se produceau țesăturile se pierde, oamenii care mai știu cum se făceau, au pierit, iar cunoștințele lor sunt în mare pericol să fie definitiv uitate și pierdute în negura timpului. Dacă nu s-au și pierdut deja! Astfel, Florica Zaharia a înțeles că are o misiune foarte importantă prin înființarea acestui muzeu și, odată fiindu-i clară misiunea, a acționat hotărât.
Muzeul Textilelor a fost inaugurat în vara anului 2018, iar la inaugurare au venit mulți, foarte mulți prieteni din țară și de peste ocean. Florica Zaharia a avut alături oaspeți de seamă, printre care s-au numărat ambasadorii în România ai Statelor Unite ale Americii și ai Marii Britanii. Cu toții au fost nu doar uimiți de ceea ce a realizat aici, dar și-au exprimat dorința de sprijin total pentru eforturile ei de păstrare a tradițiilor din domeniul țesăturilor.
Pentru a porni, Florica a cumpărat clădirea fostului magazin sătesc din Băița, o clădire anostă, cu o arhitectură tipic comunistă, însă foarte potrivită pentru a deveni spațiu administrativ, laborator de conservare și spațiu expozițional pentru acele expoziții tematice pe care ea le organizează cu regularitate. I-a dat viață acestei clădiri și a transformat-o radical.
Expoziția actuală a muzeului, prezentată pe larg de Florica Zaharia.
În apropierea vechiului magazin sătesc este o altă clădire pe care Florica și soțul ei au cumpărat-o și acum fac eforturi mari pentru a o restaura. Fiind o clădireconstruită în 1857, are nevoie de reparații costisitoare. Este însă o clădire caredispune de un spațiu foarte generos, ideal pentru expunerea celor peste 12.000 de piese pe care Muzeul Textilelor le deține. Grădina acestei case este folosită pentru plante tinctoriale și de fibre textile, necesare experimentărilor din laboratorul de cercetare care va fi, și el, parte integrantă a muzeului.
O a treia clădire a muzeului se află în satul natal al Florică, Hărțăgani. Este o casă tradițională, situată în apropierea celei în care s-a născut și copilărit.
Nu uitați de unde ați plecat! Veniți și dați înapoi ceva țării natale! Sfaturile Florică Zaharia pentru românii plecați peste hotare
În interviul acordat Știrilor Transilvaniei, Florica Zaharia spune că a vrut întotdeauna să își replanteze rădăcinile, plecând de la un crez al său și anume că trebuie adusă cultura către zonele rurale.
Florica Zaharia spune că cei care decid să plece din țară o fac pentru diferite motive, însă, plecând de la experiența sa în evoluția oamenilor, știe că mereu există puncte determinante. Sunt momentele în care iei decizii și poți analiza lucrurile dintr-o perspectivă mai complexă.
”Dacă era vorba să mă întorc după zece ani de locuit în afară, probabil că îmi puneam întrebări. Nu eram gata să mă întorc acasă, nu eram gata din multe motive. Oportunitățile care existau atunci în țară erau minime, comparativ cu oportunitățile pe care le aveam în Statele Unite ale Americii. Te gândești că ai o responsabilitate față de membrii familiei, te gândești la educația copiilor. Ai nevoie să te gândești la pensie, cu ce îți vei duce viața de zi cu zi. Toate aceste elemente trebuie luate în considerare. Eu cred că pentru a-i ajuta pe români să ia decizia vizavi de unde mi-e locul, unde vreau să fiu sau când pot să fiu într-un loc sau altul, trebuie ca schimbările de care are nevoie țara aceasta să se întâmple ceva mai rapid. Mă refer la perspectiva susținerii inițiativei individuale, dar și din perspectiva ușurării traiului omului de rând. E foarte greu să punem totul pe seama individului, pentru că individul reacționează la niște condiții existente. Eu sunt convinsă că românii ar fi mult mai legați de rădăcini dacă ar avea mai multe șanse aici. Hai să vedem cum le dăm acele șanse!”, a spus Florica Zaharia în interviul pe care ni l-a acordat.
Ea susține că exemplul său este unul interesant pentru că a ales să se întoarcă mai repede decât perioada normală de pensionare.
”A fost o pensionare timpurie, cât mai aveam energia de a face aici ceea ce ne-am propus, dar asta s-a întâmplat pentru că ne-am putut permite extravaganța de a lăsa ceva în urmă, ceva pentru care muncisem enorm ani întregi, pentru a reveni aici și a începe un alt proiect. Asta nu înseamnă că ne este ușor. Lucrăm cu pasiune, nu ne gândim prea mult la aspectul financiar și asta poate că e greșit. Este adevărat că, dacă am avea un suport financiar mai substanțial, am putea face mai multe”, a mai spus Florica Zaharia.
Viitorul Muzeului Textilelor
Referitor la viitorul proiectului de la Băița, Florica Zaharia spune că vrea să ia totul pas cu pas. Comunitatea locală este deja foarte bine implicată, autoritățile locale își dau sprijinul, așa că se așteaptă la progrese. Un pas important este restaurarea clădirii din Băița, cea care ar trebui să devină la final Corpul A al muzeului. Efortul de restaurarea este unul foarte migălos și, mai ales, foarte costisitor.
”Mi-aș dori, pentru viitor, să lărgim spațiile de depozitare ale colecțiilor muzeului, dar și spațiile de laborator. Nu am crezut că la Băița se va pune problema spațiului, însă asta este realitatea. Colecția crește aproape zilnic. Cumpărăm obiecte, dar primim și donații numeroase. Chiar ne bucură că primim obiecte extraordinare, obiecte ale căror trecut este unul documentat și asta ne ajută foarte mult. ”
Tot pentru viitor, Florica Zaharia spune că ar dori să aibă un personal calificat, ceea ce în prezent nu există. Din acest motiv dorește să investească în pregătirea unor specialiști.
Florica Zaharia este, așadar, omul pe care îl caracterizează, după cum însăși ea susține, două cuvinte: RĂBDARE și PASIUNE. Probabil că acestea sunt ingredientele care pot pune pe oricine pe drumul spre succes.
