În actualul podcast vă invităm să faceți un „Click pe viață” și să stăm puțintel la taclale cu Cătălin Munteanu, organizatorul festivalului „Talpa iadului” din Ploiești, festival aflat la a doua ediție, un eveniment destinat tinerilor artiști din mai multe domenii ale artei: muzică, poezie, design, actorie, pictură etc. De ce acest nume nonconformist?! Ne va lămuri el însuși…

Ce mai e nou prin Ploiești, de ce merită să vizităm acest oraș?

Se asfaltează bulevardul. Sunt tot timpul lucruri noi. La acest capitol… nu știu ce să zic.

Dacă ai avea puteri nelimitate, ce ai îmbunătăți în viața evenimențială ploieșteană?

Am deja puteri nelimitate. Facem acest festival. De mulți ani organizez tot felul de festivaluri prin Ploiești, fiind și fotograf profesionist în sine. Unul dintre ele era un renumit festival de fotografii. M-am plictisit de el și am trecut la un altul, ce cuprinde și pictură, sculptură, muzică, dans. Artiștii ni se adresează singuri iar noi, organizatorii, ne străduim să primim în sânul festivalurilor noastre orice artiști aflați la început de carieră.

Ai un adevărat cumul de activități: artă fotografică, organizări de festivaluri, instructor de escalade. Care te caracterizează cel mai mult?

Hrănitul pisicilor. Asta îmi ocupă cel mai mult timp. Am multe pisici și trebuie să am mereu grijă de ele. Nu prea știu. De mic am încercat să nu fac prea multe, doar ceea ce îmi place. Plecatul la munte îmi făcea parte din evadarea din cotidian, plus dragostea de natură, e atât de interesant să observi detalii, de la insecte la copaci măreți. Făcând aceste drumeții am început să fac fotografie, iar apoi au urmat toate. Ador și literatura, care deschide mult imaginația. Citind o carte evadezi într-o altă viață. Este o experiență la care încerc să nu mă limitez niciodată.   

Observ în palmaresul tău că ai studiat fotografia documentară la University of South Wales. Ce presupune acest domeniu al fotografiei și cum ți-a influențat viitorul?

Destul de mult. Eram clar pasionat de fotografie. Înainte să merg la acel curs eram foarte atras de „poze colorate”, de peisaje cât mai pline de culoare. După documentare mi-a dat seama că toată această culoare poate fi oarecum falsă, nu ai nevoie să crești atât de mult contrastul și saturația. De fapt este mai important să vezi subiectul în realitate, așa cum este el. Asta a fost principala schimbare, plecând de la poze care impresionau pe moment, poze pe care le uiți urgent de multe ori, ajungând la fotografii care rămân cu tine ani și ani, documentându-mă în imortalizarea florilor, starea unui om, țărmul unei mări, industria auto, industria din Ploiești, să treci de aparențe și să încerci puțin să surprinzi puțin esența lucrurilor. Cam asta au făcut cursurile. Cât despre Țara Galilor ce să mai vorbim, am fost înconjurat mereu de o natură atât de frumoasă și de oameni atât de pasionați și deschiși către artă. Clar că acei trei ani m-au influențat foarte mult.   

Acum că am aflat mai multe despre tine, povestește-ne puțin despre evenimentul pe care îl organizezi, aflat deja la a doua ediție, ce urmează să aibă loc weekend-ul următor!

Avem foarte mulți artiști anul acesta. Cred că sunt în total 80 de artiști. Mulți dintre ei expun picturi, grafică, fotografie. Avem foarte multe formații, muzicieni, avem un labirint al artizanilor care își vor expune și ei produsele, va fi și un târg cu vânzare, avem și câteva prezentări de modă, recitaluri de poezie, sunt tot feluri de nebunii, încercând să facem și un decor SF – industrial. Ploieștiul este un oraș industrial și ani de zile m-am ferit de această treabă în arta mea, de-abia apoi mi-am dat seama că Ploieștiul fiind industrial poate că merită să fie pus pentru acest lucru în valoare, deoarece asta ar cam fi toată identitatea orașului.

Un eveniment salutar, ca multe altele. Suntem curioși însă, ce te-a determinat să dai festivalului tău un nume atât de nonconformist: „Talpa Iadului?!” Ideea ta face cumva parte din vreo strategie de marketing evenimențial?

Nu. În general fac lucrurile fără un anume motiv. Talpa iadului reprezintă acea stare a artistului atunci când creează și nu este sigur pe creația lui. Este cel mai de jos loc posibil. Uneori artistul când creează se simte la acea limită, nefiind sigur dacă face ceva bine. Exact cum este în infernul lui Dante, trebuie să treci prin infern ca să ajungi într-un loc mai bun. În același timp titlul reprezintă și o satiră față de publicul care în ghilimele este interesat de artă, o satiră la adresa orașului care este destul de urâțel, și problema nu ar fi industria ci administrația. Cred că acest cumul de lucruri, starea artei în România, au condus la acest nume, unul pe care atunci când îl aud mă bufnește și pe mine râsul. Acum avem și tricouri cu Talpa Iadului. Când îl port prin oraș mă gândesc dacă să îl acopăr sau să nu…    

Cărei categorii de public se adresează acest festival?

Nu există o categorie, dar în general să spunem că se adresează tinerilor. În oraș avem mulți liceeni, mulți copii faini, doar că după absolvire mai mult de 90% dintre ei pleacă din oraș. Pierzând această categorie de oameni, între 20 și 30 de ani, clar nu o să îi țină festivalul aici. Nu ne rămâne decât prin intermediul acestui festival să le dăm un oarecare motiv să se mai întoarcă prin Ploiești măcar în weekend.

Unde și când va avea loc evenimentul?

Vom folosi un fost atelier auto, în momentul de față transformat într-un club. Ceva amenajări făcute sunt, există o scenă, deci nu va trebui să luăm totul de la 0. Avem și o curte destul de generoasă, unde vom putea ieși cu niște expoziții, accesul acolo este ușor, clubul poate fi găsit pe strada Cantacuzino, nu este departe de centru, cel puțin 15 minute de mers pe jos, autobuze sunt din abundență, accesul este ușor. E bine că se păstrează specificul industrial, chiar dacă sala este un fost servis auto. 

De unde pot fi achiziționate biletele? Există cumva și vreun pachet promoțional?

Am făcut tot felul de cadouri, promoțiile sunt multe. Biletele s-au achiziționat și se vor achiziționa doar de pe site. Festivalul fiind organizat de un ONG, nu am vrea să primim nimic numerar, ne este mai ușor să primim achizițiile pe card.

De unde vor veni participanții și cam cine ar fi aceștia?

În continuare majoritatea artiștilor sunt din Ploiești Prahova, avem și transilvăneni, avem din toate zonele țării: din Călărași, din București, cei mai de departe ar fi din Suceava, chiar m-au surprins, vin din Gura Humorului, bineînțeles din Brașov, avem studenți din Cluj, Buzăul care este aproape, multe orășele și localități din apropiere, Buftea de exemplu. Purtăm discuții cu un grup de artiști berlinezi. Vor să stea câteva zile în plus aici la noi. Încercăm să le facem un program de plimbare. Când am fost la un concert din Oslo i-am cunoscut pe cei din trupa Hope. I-am invitat să vină să cânte la Ploiești. Au acceptat. Cu ocazia venirii acestor patru muzicieni din Berlin ni se internaționalizează și festivalul. Vor veni împreună cu sunetistul lor. Merită să îi ascultați, este o trupă mai experimentală, nu aș pune-o nici la rock nici la muzică electronică. Este o trupă de muzică experimentală. 

Unde își vede organizatorul festivalului „Talpa iadului” peste vreo zece ani evenimentul?

O, da. Știu unde. În Ploiești avem o sumedenie de hale. Este chestiune de timp să găsim una propice. Sunt sigur că majoritatea ploieștenilor ce au ieșit din țară au întâlnit în drumul lor astfel de hale ce s-au transformat în centre artistice, au devenit cluburi, cafenele, biblioteci, săli de teatru și tot așa. Ar fi o frumusețe să preiei o astfel de hală. Unele dintre ele au fost construite în perioada interbelică, altele în cea comunistă. Să deții o astfel de hală, să faci din ea un centru artistic, ar fi ideal. Ăsta cred că ar fi visul meu, vom vedea…